Brăila,Braila, Μπράιλα...





Braila este un oras fascinant, atat prin importanta sa culturala, istorica si sociala cat si prin aspectul urbanistic din zilele noastre.Multe orase din tara nici nu existau cand Braila era atestata documentar.Interesant este ca acest oras conserva cadre statice inca de-acum 15o de ani.Ceasul de o suta de ani din Piata Traian este in acelasi loc si poarta marca anului 1909, data la care activitatea portuara era una infloritoare.Imaginea de ansamblu a vechiului port e vizibila din gradina Mare, cu cladirile in care se depozitau diversele marfuri.Totul e conservat ca la inceput de secol trecut, dar cadrul centenar este contrastat de macaralele comuniste si de patinoarul acoperit din zilele noastre.Orasul cosmopolit a cam disparut...singurele dovezi au ramas cladirile construite de straini si care nu-s deloc putine.Foarte multi dintre ei au iubit acest oras, numele lor le citesc in cimitirele catolic si Sf.Constantin.Sunt nume de greci, polonezi, germani, italieni, armeni pe monumente funerare somptuoase datand dinainte de 1850 si pana in zilele noastre.
Nenumarate strazi ale Brailei pot face parte din decorul unor filme de epoca.
Strabatem cateva zeci de ani si ajungem in perioada comunista: Uzina Progresul, Laminorul,santierul naval, descriu industria grea specifica acelor vremuri.
Au ramas multe insemne care amintesc de acea perioada:monumentul eroilor cazuti la datorie din fata primariei, piatra comemorativa de la biserica Sf.Nicolae, mormintele lor si urmele lasate de focurile de arma si tancuri pe blocurile de pe Calea Calarasilor.
Anii 90:Ion Iliescu, strazile pline de masini Dacia si oameni care faceau comert cu marfuri aduse din Turcia, in special haine de calitate indoielnica, dar pretuite de toata lumea.A venit apusul telefoanelor publice cu monezi si a cabinelor telefonice din sediile Romtelecom.Asteptai un apel din alt judet sau din strainatate, iar doamna de la ghiseu te indruma catre cabina pentru a vorbi cu apelantul(sau cu apelatul).Intreruperile erau frecvente, astfel ca asteptai destul petru a relua legatura.Acum nu mai intalnim astfel de servicii, desi in Spania, de exemplu, astfel de unitati sunt nenumarate si pline de romani.(''te sun de la locotorio'')Eu imi amintesc foarte bine de sediul de pe Imparatul Traian, era cel mai popular.Astazi locul este inchis si neutilizat.Celelalte sedii Romtelecom si-au inchis activitatea deoarece nu mai erau profitabile.Sediul de la Podul Brailita este inchiriat unei firme de pompe funebre (doar parterul, unde exista si o sala de mese pentru pomeni).Punctul Romtelecom din Viziru a fost o inchiriat o perioada unei societati de transport, nu stiu daca mai e si acum, dar cladirea dispune de un bancomat functional.Principalul sediu, cel de la liceul Murgoci cunoscut sub numele de Palatul Telefoanelor, si-a restrans foarte mult din activitate, etajele sunt pustii, iar la parterul cladirii a fost amenajat un Casino cu reclame kitchoase si ieftine pe dinafara.Chiar nu stiu daca locul mai este destinat jucatorilor de noroc.
Marea decadere a companiei nationale de telefonie este evidenta si prin aspectul cabinelor telefonice de pe strada.Multe dintre ele au fost vandalizate, telefoanele furate complet sau partial, firele smulse si nu numai.Greu mai gasesti pe strada o cabina intreaga.Usile din sticle au fost furate in unele locuri cu tot cu balamale, romanii sunt foarte inventivi si practici, ma gandesc ca e foarte estetic sa ai in casa astfel de usi si cu siguranta multi au facut asta.Pe strada Garii, un curios a indepartat tavanul (care a si disparut) umbland la fire si eventual furand niste contacte si suruburi.Daca geamurile cabinelor au ramas intregi , acestea sunt acoperite de anunturile vanzatorilor de locuinte sau ale babelor care "primesc in gazda doua fete ", foarte rar gasesti un anunt pentru baieti.
Ramanem in vremurile noastre si discutam despre alte forme de vandalism: flori rupte de pe bulevard, banci din care a ramas doar partea de beton, cosuri de gunoi incendiate si tapiteriile autobuzelor distruse...de idioti, evident.
Cand eram mic, eram fascinat de fantana arteziana din piata Traian.
Langa aceasta statea vesnic un fotograf cu un aparat depasit si niste mulaje de animale pe care noaptea le adapostea in clopotnita bisericii sf. Arhangheli.Cred ca nu exista copil al acelor ani care sa nu se fi pozat langa urs(in ultima vreme devenise atat de tocit, de jerpelit, de uzat, ca-ti inspira mila, chiar daca era din gips, ca piticii de gradina), ori in masinuta din care ti se vedeau picioarele .
Cetateanul a disparut de ani buni, iar acele animale decorative nici ele nu se simt deloc bine, e mai mult ca sigur ca au murit de moarte naturala.
Nici pensionari stand pe banci ca altadata nu prea mai vad, doar pe bulevard la un joc de sah sau table.Rareori mai intalnesti batrani cu insigna de veteran de razboi , sunt tot mai putini pentru ca au tot pierit in razboaiele vietii.
Lista poate continua cu monumentul lui Traian sau cu cladirile din care romani sau tigani fura fier, lemn sau caramizi.
Alaturi de cladirile degradate de timp si de oameni mai pot adauga statiile metalice de autobuz; inca sunt destule prin oras: la gara, pe strada Gen. Eremia Grigorescu, sau pe Calarasi ( parte dinspre Viziru).Sunt demodate, urate si ruginite.E chiar riscant sa stai sub ele cand ploua.
Dar nici cele noi nu se bucura de apreciere.Sunt foarte murdare, unele distruse, ba chiar pe ele cresc unele forme simpe de vegetatie insa acest lucru nu-mi displace.
Braila este interesanta deoarece poate reda atat imaginea unui loc citadin modern, a unui oras plin de istorie si conservat la cele mai bune stadii, al unuia istoric dar distrus, oras comunist prin blocurile de 10 etaje si totodata se poate asocia si cu spatiul rural.Exista inca strazi numai de case, neasfaltate, prafuite, fara canalizare,cu gospodine purtand capoate inflorate ce-si petrec timpul liber la porti si care arunca zoile in mijlocul drumului, cu animale domestice in curtile inghesuite, cu carute trase de cai.
Nu lipsesc cartierele de tigani, de lipoveni sau complexele ANL.

Mi-ar trebui saptamani in sir sa vorbesc in detaliu despre Braila, orasul pe care nu l-as schimba cu Bucurestiul meu de adoptie temporara pentru nimic in lume.

Toamna se numara...restantele



Sunt doar de o saptamana in vacanta...Pana acum am invatat la fiziologie (pentru doua examene) si credeti-ma, nu a fost deloc usor si nici putin.E o materie la care se trece foarte greu deoarece biletul de examen iti cere sa abordezi doar doua subiecte dintr-un numar enorm si din capitole diferite.Fiecare titlu si subtitlu prezentat la curs reprezinta unul dintre subiecte.
Imi doresc sa nu mai am restante in anul viitor, insa asa mi-am propus si la sfarsitul anului 1, pe care l-am terminat cu o restanta.Sper sa nu mai creasca numarul examenelor de toamna si in anul urmator fiindca acestea imi distrug vacanta si intr-o forma mai usoara, sanatatea.Am participat la deschiderea anului scolar de la liceul unde am invatat.Mi-am impartasit impresii cu fostii profesori, am revazut clasele scolii si m-am amuzat cu colegii.Liceul a fost perioada cu cele mai putine griji si plina de veselie.Nu invatam atat de mult ca la facultate, mai ajungeam la ore cu intarziere, obtineai o invoire foarte usor si multe altele.Profesorii mei trec printr-o perioada foartea grea:au niste salarii de mizerie care nu iti asigura minimul de existenta.
Acum ma pregatesc de facultate, impropriu-spus, mai mult moral si cu mari aspiratii.
Mai revin cu evenimente din scurta mea vacanta. Evident renunt total la carte, prioritare sunt plimbarile ,somnul din belsug, Cleo si nu numai.Pana acum am imitat furnica, insa pana la 4 octombrie voi lua atitudinea si comportamentul greierului.Vacanta placuta si cititorilor care sunt in situatia mea.Ne vedem la facultate !