miercuri, 29 decembrie 2010



Profesor pentru o ora



Nu am mai semnat de mult timp foaia de prezenta pe blog, luna decembrie fiind plina de testari, partiale, colocvii, pe scurt un program extrem de incarcat, uneori eram obosit chiar de la prima ora de curs (08:00 dimineata).Oricat de epuizat as fi, de la cursuri nu lipsesc niciodata, toate materiile au importanta lor, am profesori preferati pe care ii ascult cu mare placere sau ma amuz cu colegii.
O experienta placuta a fost lectia de farmacologie pe care am predat-o la la un liceu agricol din Bucuresti, specializarea tehnician pentru animale de companie,clasa a XI a.Din pacate, foarte putini din absolventii acestei specializari sunt capabili sa urmeze Medicina veterinara, procentul de promovabilitate la bacalaureat in ultimii 2 ani a fost de 25% respectiv 11,76%(in conditiile in care sustin Bacul si elevi din promotii mai vechi).Evident, interesul elevilor pentru scoala este pe masura acestor procente, probabil profesorii acorda note de trecere acestor elevi pentru a avea garantia locului de munca. La aceasta scoala, in timpul orelor elevii se afla atat in clasa, pe holuri cat si in curtea scolii (mai ales daca e cald).
''Substantele chimioterapice'' au fost titlul lectiei pe care am predat-o, una nu prea dificila tinand cont ca inainte de aceasta li se predase'' antibiotice''.Am dat explicatii despre notiuni pe care la facultate nu le-am parcurs nici pana in momentul acesta.Am planificat totul dinainte, mi-am facut un sumar al lectiei si am aprofundat noile cunostintele odata cu cei de clasa a XI a.Cu ajutorul "sefului de clasa" am inceput predarea lectiei.Acesta le-a cerut colegilor sai sa faca liniste pentru ca eu sa-mi desfasor in mod civilizat predarea.Elevii au fost receptivi la informatiile mele, nu m-au deranjat, unii scriau, altii dormeau sau chiar am venit cu informatii suplimentare la cererea acestora.
M-am bucurat ca cei de-a XI a nu mai aveau marker pentru tabla, oricat m-as stradui sa scriu frumos, nu-mi reuseste, asa ca norocul a fost de partea mea.Am fost deschis cu elevii, le-am cerut sa mi se adreseze per tu, nu m-am asezat deloc pe scaunul de la catedra si au existat momente cand am mai deviat de la subiectul lectiei.Puteam fi asistat de un profesor univ din Agronomie (pedagogie) si de profesorul de specialitate din liceu(medic veterinar), situatii in care as fi adoptat o atitudine mult mai serioasa .Cel din urma parea foarte ocupat, a venit timp de 2 minute in timpul predarii si la sfarsitul orei.
In timpul pauzelor, in liceu e o galagie infernala, mai ceva ca intr-o hala industriala, se disputa meciuri de skandenberg la catedra (chiar si mie mi s-a propus sa particip la o astfel de competitie) nu lipseste limbajul vulgariar muzica intretine atmosfera, seful clasei are miniboxe atasate la telefonul mobil !Dar totusi am constatat ca exista si elevi educati si care invata.
Daca era un liceu serios, elevii ar fi protestat intr-un fel fata de conducerea institutiei, nu e normal sa parcurgi mai mult de jumatate din orele de specialitate sub indrumarea unui student.Chiar si in aceste conditii multi dintre acesti elevi trec in cele din urma de examenul bacalaureat, ba mai mult, peste cativa ani obtin si diploma de licenta, cu o medie stralucita, la o...universitate.
Cam atat cu informatiile de la Bucuresti, nu prea am avut timp de plimbat sau de pierdut vremea. Evenimentele culturale la care am participat au fost parada militara de 1 Decembrie si un concert simfonic la Ateneul Roman.

duminică, 5 decembrie 2010



Cu metroul prin Bucuresti




Ma enervez teribil de fiecare data cand astept foarte mult timp un mijloc de transport in comun, mai ales daca doresc sa ajung undeva repede si sa fiu cat mai expeditiv.Mari probleme in acest sens imi creeaza autobuzul 105 (Buc) pe care il iau din gara si ma lasa foarte aproape de camin.Pe cat de comod pare traseul, pe atat de mult te scoate din minti asteptarea lui, vine la interval de 15-20 de minute, depinde de norocul din ziua respectiva.Imi propun sa il astept 5 min, 10, dar nu mai mult de atat...si continuu sa raman daca tot am pierdut timpul, pana cand ma vad in autovehicul.Nici nu se poate vorbi de ocuparea unui loc, mai ales daca e duminica.Antagonist cu traseul 105 este tramvaiul 41 cu care parcurg o parte din traseul de la camin la facultate.Niciodata nu imi fac griji in privinta lui, acesta circula cu o frecventa de 1-2 minute, iar pe deasupra mai prind si loc pe scaun.
Evident si in Braila ma mai confrunt cu situatii cand astept ceva timp in statie, insa sub alta forma, adica ma urc in autobuz, dar acesta nu pleaca imediat, sau inaintea lui pleaca altul sosit mai tarziu.Asta se intampla in cazul traseelor 4 si 10 care pornesc din gara si care au un traseu comun foarte lung.Mereu cer informatii despre autobuzul care pleaca primul dar raspunsul nu e clar niciodata...
Luna aceasta mi-am cumparat abonament de metrou cu calatorii limitate (low cost, standard class), acesta costa pe jumatate cat cel cu calatorii nelimitate, in plus, abonamentul precedent mai avea valabilitate si cateva zile din decembrie iar Bucurestiul il parasesc in Ajun de Craciun.
Nu am vrut sa irosesc multe calatorii inca din prima zi a noului abonament motiv pentru care i-am cerut unui prieten abonamentul lui ( bussines class ), iar peste cateva ore am testat cum e sa treci ilegal pe peronul de metrou .In cea de-a doua situatie planul nu mi-a iesit din prima, am vrut sa trec in acelasi timp cu Alexandru de bariera de control dar am fost surprinsi de doamna de la casa de bilete.Aceasta a inceput sa urle disperata (inghesuindu-si capul in acel mic orificiu destinat incasarii banilor si comunicarii) , banuind ca-i avertizeaza pe paznici (acestia nu erau in zona , insa cu cateva ore inainte ii vazusem spargand seminte la iesirea din statie)."Aloooo.Nu va e rusine !!Va vad copiii mici !! ".Am dat dovada de intelegere si am ales sa introduc cartela mea.Din greseala introdusesem abonamentul expirat si am observat ca la automatul pe unde trecuse Alexadru scria ceva de genul ca am acces, ca pot trece.Acesta a trecut foarte discret, fara sa dea bariera peste cap, pentru a ma salva.Acesta era planul lui insa eu nu-l intelesesem.La intoarcere n-am vrut sa mai trec fara propriul abonament, dar mi s-a permis accesul fara cartela, punctele de trecere erau deconectate de la curent.
Angajata Metrorex s-a dovedit a fi vigilenta, in timp ce multe dintre colegele ei din diverse statii isi consuma timpul timpul vorbind la telefon sau navigand pe internet.Ar fi putut sa stea linistita, ea era raspunzatoare doar de ghiseu , iar paguba nu era a ei in mod direct(insa indirect, da), ci a companiei.
De fiecare data cand imi iau abonament la metrou trebuie sa prezint carnetul de note,legitimatia de transport si cartea de identitatea.Pe carnetul de note se trece data cumpararii abonamentului, cam proasta ideea, s-ar fi putut elibera o fisa anuala.Celor de la ASE li se trece aceasta evidenta pe legitimatia de transport , ei au carnet de note electronic. In doi ani evident ca nu mai ai loc nici pe legitimatie, iar pentru facultatea mea de 6 ani cateva pagni din carnet vor fi completate cu inscrisurile Metrorex.Daca ramai repetent, la un moment dat trebuia sa alegi intre notele de la facultate sau abonament.
Asta este !pentru fiecare lucru trebuie sa depun un minim efort care imi displace, imi face placere sau ma amuza.