luni, 30 aprilie 2012

Clubul furnicutelor

Orice fiinta necuvantatoare ce trece pragul Facultatii de Medicina Veterinara primeste o atentie desavarsita din toate punctele de vedere, indiferent de doctor, animal sau proprietar.Niciodata nu lipsesc cuvintele de genul: " ce dragut e", "iubita", "scumpa", "frumoasa" chiar daca arata bine sau nu, chiar daca e grasa ori are raie.Uneori vorbele astea ii incurajeaza pe proprietari, insa numai in cazul bolilor mai putin grave, existand situatii grave sau boli incurabile cand medicul se rezuma doar la cateva cuvinte:" imi pare rau".Astfel de momente ma impresioneaza dramatic, e cumplit cand proprietarii de animale spera in ultima sansa a animalului, dar in cele din urma pleaca cu el intr-un sac de plastic.
Trebuie stiut faptul ca ingrijirea si hrana adecvata nu garanteaza viata lunga a animalului, sunt o multime de factori predispozanti si genetici care determina modificari patologice foarte grave in organismul lor.
Nu lipsesc cazurile cand propietarii vin cu animalele dupa o perioada foarte lunga de la debutul bolii, unii sunt comozi, neglijenti, altii nu au posibilitati materiale, insa atunci cand starea animalului se modifica e recomandat ca acesta sa fie consultat de un medic.
Situatia materiala si finaciara ale propietarilor sunt reflectate in starea de ingrijire a animalelor, un animal cu o situatie precara acasa, este gras sau prea slab, miroase a gel de dus de uz uman sau are blana de aspect neingrijit.Totusi, decat sa fie parasiti pe strada sau alungati, e preferabil sa faca parte dintr-o familie modesta.
Imi place sa urmaresc tot ce misca in curtea facultatii legat de regnul animal, indiferent de rasa, specie sau originea animalului.De cateva zile sunt cu ochii pe niste furnici foarte active care au confundat masa din camera mea de camin cu un parc de distractii.Toate sunt dinamice precum un perpetum mobile, nu sunt genul tipic de furnicute ce "cara in spinare" ci profita deplin de orice firimitura sau fir de zahar pentru a-si implini marile pofte.
Chiar daca transmit boli infectioase si parazitare nu mi-e teama de ele, pentru ca nu au acces la mancarea mea si nu depasesc perimetrul mesei.In plus sunt foarte curate, nu am vazut niciodata furnici in locuri murdare ori la toalete, ele fiind o varianta terestra a albinelor.Pe cat de mici , sunt mult mai ordonate si disciplinate decat colegii mei de camera, mentin curatenia si nu fac galagie.Am incercat sa le izolez , le-am pus zahar pe pervarzul de la fereastra, locul lor de acces catre interior insa doar le-am imbogatit meniul, nu au renuntat sa vina pe masa chiar daca nu prea mai au ce sa manance.Adevarul e ca pastrez intacta suprafata de care ma folosesc eu, fiindca am renuntat sa strang, sa curat masa si farfuriile dupa unii care nu stiu ce este bunul simt, astfel ca din partea mea sunt bineveniti si gandacii.Lucrurile mele nu sunt la comun cu ale lor, asa ca nici nu imi pasa.Noaptea se retrag si isi reiau activitatea dupa ora 9 dimineata, fiind capabile sa se adapteze oricarei situatii, iesind din tiparul descris in fabula "greierele si furnica".Daca in carti furnica este descrisa ca o fiinta ce nu tolereaza lenea, igorandu-l total pe greiere, in viata reala probabil curma vietile celor ce se amesteca in activitatea ei, am observat pe masa un pui de tantar a carui moarte mi-a creat suspiciuni.
Iata cum se distreaza furnicile in camera mea:


Dimineata, furnicile nu se indoiesc de starea mea de sanatate si savureaza dupa mine ultimele urme de cafea solubila.