......Beeeeep.... !!!!!!

Nu le vedem, dar le auzim mereu,mai ales in locurile publice si aglomerate.Sunt folosite in limbajul cotidian de toate varstele, de toate categoriile sociale sau chiar le putem citi pe afisele de pe strada , pe cladiri,in autobuz, sunt pretutindeni, exact ca bacteriile.Ma refer la cuvintele vulgare si injuraturi, care sunt folosite in orice fel de situatie: ca forma de salut, in altercatii, ca apelative in discutii sau fac parte din vocabularul de baza al unora, ceea ce este de neglijat pentru acestia !!!
Pe langa faptul ca le intalnim foarte des, injuraturile romanesti suna oribil cand le pronunti, comparativ cu altele din alte limbi de circulatie internationala.Ale noastre sunt uneori foarte lungi , presarate cu multe consoane si asociate cu unele cuvinte tiganesti, astfel ca romanii au ajuns sa injure "ca la usa cortului".
Si tot comparativ cu injuraturile din alte limbi, ale noastre sunt mult mai numeroase si obscene.
Dar de ce ma mai mira acum ca aud injuraturi, agresivitatea acestora nu depinde de cuvintele folosite,ci de intonatia acestora.Ca sa intelegeti mai bine, va dau un exemplu:am asistat la situatii cand parintii folosesc aceleasi cuvinte obscene atat atunci cand isi cearta copiii dar si cand ii alinta sau rasfata.Cuvintele in cea de-a doua situatie sunt adresate pe un ton bland si nu au sens peiorativ ca in prima situatie.
Simtul civic ne indeamna sa renuntam la aceste injuraturi, lumea incearca asta sau maxim apeleaza la formele cenzurate ale acestora precum: "in puii mei" ; "in pana mea" "sa-mi bag picioarele", " in pusca mea" si multe altele....