Grecia II

Vasul a parasit raza portului Piraeus, in scurt timp eram inconjurat numai de mare, iar la anumite intervale de timp mai puteam zari doar insule mai mici sau mai mari, pustii sau locuite...Ambarcatiunea era precum Titanicul, era accesibila oricarei persoane care vroia sa calatoreasca, dar confortul era direct proportional cu costul biletului de calatorie.Eu eram intr-unul din compartimentele gen low cost, precum vagonul de la trenul personal , un spatiu cu numeroase fotolii (comode insa)...nu lipseau plasmele iar instalatia de aer conditionat functiona non-stop, dar din pacate la o temperatura mult mai scazuta decat era normal.Locul era ideal pentru o calatorie de cateva ore maxim, nu de 16 cat am parcurs eu.Majoritatea calatorilor erau straini in special foarte multi negri.
Colosul din Rodos, asta as fi vazut primul lucru la intrarea in port in urma cu mai bine de doua mii de ani...acum insa doar zidul unei cetati medievale si monumente contemporane.Din orasul Rodos am strabatut cativa zeci de kilometri spre sudul insulei pana in orasesul Lindos.Acesta era resedinta locului meu de munca (insa doar pentru o saptamana).Patronul restaurantului m-a asigurat ca o sa am toate conditiile si m-a indrumat sa-mi fac treaba asa cum mi se cere.
Slujba nu era una foarte solicitanta, schimbam fete de masa, strangeam vesela de pe mese, preparam bauturi calde si multe alte lucruri...
In timpul zilei programul era foarte lejer, insa dupa ora 18:00 restaurantul devenea foarte aglomerat si totul trebuia facut rapid si corect, orice intarziere a cuiva afecta tot personalul inclusiv clientul, exact ca in principiul jocului de domino.
Ma intelegeam cu toata lumea mai putin cu unul dintre chelneri care era ginerele patronului.Mereu se gasea sa imi faca observatii la orice detaliu si lucruri total nesemnificatice.Ma subordonam lui ca nu aveam incotro, si era singurul cu care discutiile mele se rezumau doar la activitatea profesionala.Spre bucuria mea restaurantul era dispus pe doua nivele, gen terase si fara acoperis, iar uneori nu trebuia sa lucrez alaturi de el.
Locuiam aproape de restaurant, intr-una dintr locuintele patronului (numai pentru angajati), intr-o camera si aveam drept vecini pe bucatarul restaurantului (un bucatar acolo castiga bani grei, in functie de experienta) si alti 2 angajati cu aceeasi incadrare profesionala ca a mea.Camera nu era spatioasa, caracter arhitectural specific locuintelor din zona: dimensiuni mici, exteriorul era total alb, ferestrele erau din lemn si aveau obloane .Toate curtile caselor erau pavate cu pietre, mozaic cu diverse modele, iar pe stradutele inguste paseai pe caldaram de dimensiuni mari.
Orasul Lindos era frecventat de o multime de straini iar toata lumea comunica numai in limba engleza.Una dintre atractiile locului o reprezanta cursa cu magari pe diverse trasee.Animalele erau bine intretinute, se bucurau de mancare, apa si pauze.In timpul unui traseu fiecare magar era supravegheat de doua persoane:una care il directiona si alta care aduna dejectiile(mai exact fecale) acestuia.
Doar o saptamana am lucrat la restaurant, patronul m-a directionat catre alt post, respectiv sa fiu receptioner pe timpul noptii la hotelul acestuia intr-un sat de vacanta din localitatea Pefkos- la 10 km distanta de Lindos.

Ta prosfata !!!