Din ciclul fiecare cioara isi lauda puii, am sa povestesc despre o iubitoare de animale cu care am schimbat cateva cuvinte in timpul unei pauze.Pe doamna de peste 70 de ani am intalnit-o in curtea facultatii, intr-o zi insorita de februarie.Paltonul de culoare rosu strident al dansei era identic cu hainuta catelusei care o insotea
Am laudat-o la superlativ ca e frumoasa, ingrijita si ca este deosebita, chiar daca eram constient ca este doar un animal dragalas si obisnuit.Batrana se simtea in al noulea cer, era numai un zambet si mi-a oferit cateva date generale despre aceasta.Din pacate nu am retinut numele catelusei personificata si venerata de doamna: "Haide X, saluta-l pe domnu' !", a indemnat-o cu intonatia cocoanei din ''Bubico''.Catelusa nu a vrut sa socializeze cu mine sau cu vreunul dintre colegii mei, parca si-a dat seama ca nu sunt foarte sincer cu cea care avea grija de ea, nu a acceptat sa o mangai, doar m-a mirosit putin.Raportat la varsta umana, ea era mai batrana decat doamna, insa nu avea probleme de sanatate , hrana si ingrijirea corespunzatoare mentinand-o intr-o forma buna.Doamna venise cu protejata la un control de rutina, mi-a lasat sa inteleg ca medicul veterinar o indrageste foarte mult: "a vrut doamna doctor neaparat sa o vada !".Parea a fi singura fiinta care o face fericita pe batrana, mi-am imaginat chiar ca animalutul ar fi singurul mostenitor, lucru care m-ar bucura nespus.Catelusa a fatat doar o singura data, doamna facand eforturi inimaginabile pentru a-i gasi un partener din aceeasi rasa.Aristocratia catelusei, educatia si inteligenta doamnei au fost tradate de necesitatile fiziologice ale patrupedului:"Vaiiii, ne cerem mii de scuze !", incercand prin vorbe sa evite acest moment de care catelusa avea mare nevoie.
Am evitat sa folosesc cuvintele stapan si proprietar, mi se pare ciudat sa folosesti acesti termeni cand e vorba de o fiinta.Unul din seria de cuvinte precum tutore, doica, parinte adoptiv,baby-sitter,s.a., ar trebui sa fie modul de a denumi iubitorii de animale.
Cainele invata multe din comportamentul si atitudinea celor care il ingrijesc, pot spune chiar ca incearca sa ii imite iar acest lucru ii clasifica in patrupede mai mai mult sau mai putin educate.Cunosc multe cazuri care confirma aceasta idee, de exemplu batrana ce locuieste pe aceeasi scara cu mine care se crede vrajitoare si ghiceste in cafea sau alte boabe gasite prin casa, catelusa ei este la fel, cu mintea in aer, ai impresia ca doar din punct de vedere fenotipic este un caine.
Dulaul Ramonel arata ca un urs polar cand era mic si promitea sa fie un caine foarte destept, insa chefurile si injuraturile sistematice ale "stapanului" l-au transformat intr-un animal cu handicap psihic suprapus handicapului fizic pe care il avea dinainte de a fi adoptat.Astfel, orice vorba e receptionata de Ramonel ca o injuratura si riposteaza si el ca o bruta jignita , de aceea incearca(si reuseste!) sa muste de cate ori are ocazia.Numele nu este intamplator, Ramonel e un adolescent intarziat din cartierul Apollo, cu noua clase parcurse in timp de 10 ani ( 10 ani declara bunica ), tanar care momentan taie frunza la caine prin Spania.E acelasi principiu ca la oameni , adica ce naste din pisica soareci mananca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu