Mai bine asa decat deloc !

O sambata insorita din aprilie, asa cum obisnuiesc weekend de weekend, iau masa in oras, la cantina ASE-ului in complexul Moxa.In mod normal nu am ce cauta acolo deoarece apartin altei universitati, insa mai mereu am la mine legitimatia unui prieten.Spre norocul meu, paznicii de la intrare nu mi-au cerut niciodata sa ma identific.Daca responsabilul de la intrare este barbat, trec fara sa-mi fac nicio problema, in schimb colega domnului obisnueste sa mai verifice studentii, odata chiar am fost martori la prinderea in flagrant a unor intrusi care nu au scapat fara sa li se aplice o corectie verbala.Mancarea este relativ buna, iar preturile foarte scazute.
Ultima oara am ales sa-mi fac siesta printr-o scurta plimbare in centrul Bucurestiului.Am ajuns astfel la Muzeul National de Istorie situat pe Calea Victoriei.Locul este unul familiar mie, insa acum am vazut mai multe exponate, iar cu acelasi bilet am avut acces si la muzeul Filatelic din cadrul aceleeasi cladiri.Salut in mod civilizat responsabilii de-acolo ( in numar de doi) apoi explorez intreaga incinta.99 % din timbre sunt tinute in sertare speciale, verticale, cam tarziu mi-am dat seama unde sunt ascunse, iar muzeografii nu au descuiat exponatele pana cand nu am incercat sa deschid singur un astfel de sertar.Intr-o prima etapa acestea se deschid foarte greu apoi se gliseaza usor, dar nu asta e problema, sertarele nu sunt prevazute cu o piedica, cateva milisecunde m-au salvat de la compromiterea unuia dintre acestea, mai ales ca ambele fete erau din sticla.Sertarele nu au manere, ci un buton mic de 2-3 cm, cu acelasi diametru pe toata lungimea sa.Dupa 15-20 de trageri am renuntat sa mai vad timbre, pulpa degetelor mi se iritase deja, un eventual efort ar fi dus la aparitia unor flictene dureroase si in plus pe 1 metru patrat de geam (un sertar) era acelasi timbru de sus pana jos.
Ca la orice curiozitate, am cautat ulterior pe internet informatii despre astfel de dulapuri pentru conservarea timbrelor, am gasit ceva asemanator insa cu manere ce pot fi cuprinse cu toata mana si nu dispuse la acelasi nivel cu cele ale sertarelor alaturate.In rest totul a fost interesant, am descoperit numeroase obiecte si instrumente folosite inca din secolul al XIX lea.Nu prea ma pricep sa apreciez cat de bine sunt reconditionate acestea, insa mi se pare penibil si de prost gust sa atasezi butoane de plastic, probabil de tastatura, la o masina de scris veche de 100 de ani.Aratau oribil alaturi de cele autentice din piatra sau marmura cu margine din metal.
Inteleg ca acei muzeografi au mare responsabilitate, dar nu mi-a facut placere sa se tina dupa mine ca dupa un posibil infractor.Am renuntat sa scriu ceva in condica de sugestii, probabil personalului muzeului nu i-ar fi facut placere iar descifrarea scrisului meu s-ar fi realizat in acelasi timp cu numeroase injuraturi adresate desigur mie ( redactorului).