Capatul drumului de fier

Nu colind prea mult Bucurestiul in perioada sezonului rece, insa in fiecare saptamana ajung macar odata la Gara de Nord pentru a ridica tolbele cu bunatati, respectiv sursa mea de energie.Cladirea garii este o clona a celei din Paris insa doar din punct de vedere arhitectural, restul este specific garilor din Romania sau a tarilor vecine, Moldova si Bulgaria.Fiecare gara de la noi ascunde un colt unde animalele bipede urineaza cu o placere desavarsita si de necesitate dupa iesirea din birtul fara toaleta.Gara din Bucuresti este pazita mai bine de oamenii strazii decat de angajatii companiilor de ordine si protectie, ei iti pot oferi informatii, se adreseaza politicos si nu ezita sa-ti ceara un ban sau ceva de mancare.Mai mult, unii dintre ei sunt adevarati sanitari, orice pahar de cafea, de suc sau rest de hamburger abandonat in loc necorespunzator dispare imediat.Vad si caini in gara de nord, majoritatea arata bine si sunt intr-o continua miscare, trec nepasatori printre voiajorii care uneori ii izgonesc sau le vorbesc urat.
Recomand celor care ajung prea devreme in gara sa se apropie de ghiseul de informatii pentru o doza de amuzament: vin oameni revoltati, batrani care asculta informatiile transmise pe care acestia le repeta la randul lor in mod eronat, angajatul CFR fiind nevoit din nou sa dea explicatii.Alti calatori povestesc diverse intamplari sau relateaza traseul pana la intalnirea unei situatii neprevazute, o intarziere , o legitimatie expirata sau un bilet necorespunzator.Persoana de la ghiseu este precum un copil de geniu pe care nu apuci sa-l intrebi cat face rezultatul unui calcul ca ai si primit rezultatul, respectiv ora sosirii sau plecarii trenului.
Devin serios si ma iau nervii in momentul cand este anuntata venirea trenului de Galati, mai ales daca nimeresc intr-o zi de duminica.In astfel de moment, o mare parte din populatia din gara se inghesuie catre peronul de sosire.
Vad straini, tineri, batrani, domnisoare care invata se mearga pe tocuri, femei cu sanii la vedere din cauza greutatilor carate sau pur si simplu mame alaptoare ( in special in sezonul cald).
Fie ca e vorba de gara din Bucuresti sau una mica de provincie, cei ce se intalnesc in acest loc isi dau "n" apeluri sau vorbesc minute in sir la telefon pentru a se gasi.Inainte oamenii foloseau telefonul fix sau telegrama si reuseau sa se gaseasca fara nicio problema, la ora si locul stabilit.
Legat de gara si de CFR, e absurd sa ti se ceara in momentul cumpararii biletului suma exacta sau sa vii cu banii schimbati doar pentru ca angajatul doreste sa-si tina mai usor evidenta monetara.Intr-un astfel de moment am refuzat sa respect indicatiile casierului cfr, fiind nevoit in cele din urma sa-mi accepte bancnota de o valoare mai mare.Nu am facut scandal, doar m-am impus prin tonalitatea vocii iar intr-o alta situatie deosebita, am reusit sa conving un controlor ca totul e in regula ( de data asta printr-o voce calma si umila), in conditiile in care fisa de calatorie nu era pe numele meu.Din punct de vedere uman nu era o inselaciune, am dat contravaloarea biletului adevaratului posesor, in acel moment ramasesem fara cupoanele de transport oferite de stat.Acum am cupoane nominale insa cu stampila altei faculati, pentru ca majoritatea tichetelor de transport le consum in timpul sesiunilor.... si la restante.
In ciuda atmosferei din gari sau a conditiilor de transport, trenul reprezina calea de transport preferata de mine.

Gandurile unui student MV

Din experienta anilor trecuti am invatat ca e preferabil sa iti alegi un curs optional mai lejer, cu durata de un semestru , pentru a impiedica eventualele consecinte mai putin placute.Notele sunt extrem de importante pentru repartitia la specializarile pentru master din anul 6. In primul an am optat pentru Biologie vegetala iar in anul 3 pentru Dermatologie.Notele "ridicatoare " de medie s-au dovedit a fi total descurajante: in prima situatie asteptam sa obtin cel putin cu 1 pct mai mult, dar nu mai mult de doua, tinand cont si de prezenta, iar la dermatologie grilele au fost imposibile pentru toata lumea.Anul acesta m-am ferit de cursul de patologie exotica ( pe care mi-l doream) tinut de profesoara de biologie vegetala, pentru ca macar la optional sa am o nota mai mare.Ii apreciez calitatile didactice, este o doamna foarte pregatita, insa sansele sa obtin o nota buna la Medicina experimentala sunt mai mari.Poate cu cei de anul 4 nu este atat de exigenta, dar totusi prefer sa fiu precaut, i-am spus ca sunt inscris la celalat optional si ca doresc sa ii achizitionez cartea de specialitate.
Cursul de Medicina experimentala este unul mai putin solicitant si mai comod din punct de vedere al programului.Primul laborator s-a desfasurat in sectia de Med experimentala a Institutului Oncologic Bucuresti.Ma asteptam la un laborator dotat, modern, insa totul era in contrast cu halatele noastre albe.Nu acelasi lucru pot sa-l spun si despre intreaga unitatea sanitara care este corespunzatoare necesitatilor si pretentiilor din zilele noastre.Pe sobolanii din laborator erau intretinute diferite tipuri de tumori si unele cazuri de ascita.Nu s-a tinut cont prea mult de normele de asespsie, am intrat 15 studenti odata si pe deasupra imbracati necorespunzator.Cred ca sobolanilor ar fi trebuit sa li se asigure anumite conditii de microclimat, mai ales datorita faptului ca se fac si lucrari de cercetare.Extrem de numerosi intr-o cusca, hraniti doar cu paine ramasa probabil de la vreo cantina spitaliceasca, aveau apa la discretie din adapatori cu picurator si asternut din rumegus.
Holurile IOB radieaza energie negativa, in jurul tau nu vezi decat suferinta, apasare, pacienti neputinciosi in carucioare mobile si dependenti de chimioterapice.Mesajele de incurajare de pe panourile din holurile unitatii sunt leacurile spirituale pentru acesti oameni suferinzi si nevoiasi.La o distanta de cativa metri, exact in fata panourilor sunt expuse calendarele de diferite marimi ale unui vanzator de ziare...moartea pandeste...dricul cu cosciug este parcat langa spitalul Fundeni din vecinataea IOB.