Moda la copii ( sezonul rece, anii '94-'96)


Desi studiez medicina veterinara, unde multe notiuni sunt asemanatoare si ''imprumutate"din medicina umana, modul de invatare se complica datorita faptului ca studiez particularitati pe mai multe specii de animale.Chiar la unele discipline: histologie, fiziologie, biochimie, microbiologie , informatiile specifice viitorului medic veterinar sunt predate prin comparatie cu notiunile din medicina umana.
Anul acesta am facut cunostinta cu zootehnia prin intermediul a doua discipline: Cresterea animalelor si Sisteme de productie animaliera.Prima se ocupa mai mult cu ameliorarea genetica iar a doua cu lucrurile esentiale obtinerii productiilor animaliere in unitati specializate precum ferme si chiar si in gospodarii.
Ameliorarea este foarte grea , Sistemele ceva mai accesibile, de aceea o prefer pe cea din urma.Materia de curs imi este predata de un medic veterinar - Dr.Culea- iar laboratorul il fac cu un inginer zootehnist - Dr.Marmandiu.
Ultimele 2 laboratoare au fost dedicate in totalitate studiului productiei de lana pornind de la structura histologica a fibrei de lana la insusirile cantitative si calitate.Sunt o gramada de insusiri si clasificari ale fibrei de lana si formule.De necrezut, dar despre un simplu firicel de lana poti vorbi ore in sir, mai ales cand il analizezi histologic si zootehnic.
Pe langa notiunile receptionate la laboratoare, mai asociez lana si cu un moment al copilariei mele, pe cand purtam pantaloni de lana.Vorba vine ii purtam, eram obligat sa-i port si lucrul acesta ma nemultumea total.Nu imi placea nimic la ei, nici culoarea,nici modelul nici finetea (...si una grosiera), preferam sa ma supun altor reguli decat sa port acei pantaloni.Erau de baza pentru unele zile geroase completau echipamentul de iarna alaturi de caciula, geaca ,manusi, fular...ma simteam asemenea unui animal care vrea cu orice pret sa scape de zgarda.
Pantalonii nu au avut viata lunga si asta gratie cresterii mele corporale care m-a salvat de acest calvar.
Pantalonii respectivi ma deprimau si intristau complet si cum un necaz nu vine niciodata singur, in clasa I o alta pereche imi dadea batai de cap.De data aceasta nu ma deranja materialul ci modelul de pe el:erau negri cu buline colorate...era exact ceea ce imi lipsea, si pe deasupra si putin larguti...Nu imi placea sa-i port deloc si nicaieri, nu mai vorbesc la scoala !!!Chiar am mintit acasa ca mi-a interzis invatatoarea sa mai vin cu acesti pantaloni pe motiv ca nu sunt in ton cu vestimentatia scolara.(Clasa I am absolvit-o la o scoala unde uniforma nu era obligatorie)
Pe parcursul anilor insa nu m-am mai confruntat cu astfel de situatii, chiar regretam ca unii pantaloni imi ramaneau mici.