In loc de plugusor
Am constatat ca romanii isi fac urari si dedicatii doar in zilele de sarbatoare, de nastere sau aniversari, de cele mai multe ori omitand caracter spiritual sau afectiv al acestora, aceste cuvinte devenind formalisme adresate din politete.Recunosc si eu ca uneori procedez in acest mod,adica de sarbatori mai mult raspund la urari decat sa le adresez.
Mie imi sunt mai utile sfaturile si indicatiile, nu trebuie neaparat sa-mi spuna cineva sa fiu sanatos sau sa am noroc , pentru ca oricum doresc sa imi fie cat mai bine.Vorbelea astea ne apropie mai mult de situatii imprevizibile si neplacute, evit total sa spun despre un copil sau animal "sa traiasca " nu mai spun ca unii folosesc aceasta sintagma dupa adresarea unor serii de complemente, despicand firul in patru si analizand logic, mentalitatea acestora capata niste valente inumane, este destul sa ii spui sa fie cat mai fericit.Pot fi gasite si contraargumente, insa nu sunt de ajuns pentru a-mi schimba parerea, am intalnit si persoane pro afirmatiilor mele.
Imi place sa mananc bine si recunosc, in caz de sarbatoare nu-mi fac griji ca nu am specialitatile culinare specifice sau ca hypermarketurile sunt aglomerate, totul decurge normal ca intotdeauna.
Ma intreb oare sunt gospodine franceze sau italience care se imobilizeaza chiar si 48 de ore pentru prepararea mancarurilor traditionale?E impropriu spus "mancaruri", fie Paste sau Craciun toate bucatele, evident emitand desertul, au compozitia de baza carne, deci pentru organism diversitatile culinare inseamna un doar un singur fel.Nici vorba sa mai manance cineva fasole sau praz !
Revelionul e un fel pomana anului ce a trecut, pana in 12 noapte si chiar si dupa, oamenii mananca fara masura invocand faptul ca este doar odata pe an, asta o fac in special cei trecuti de prima tinerete, iar bautura este consumata in cantitati exagerate, indiferent de varsta.Alaturi de schimbarea anului, importanta astronomica o mai au eclipsele, echinoctiile sau chiar si luna februarie, insa sunt total neglijabile de catre lume si nu reprezinte o sursa de bucurie sau de distractie.
In dimineata de 31 decembrie trecand pe langa o biserica din centrul Brailei, mi-am pus intrebarea oare cum isi petrec prelatii bisericesti Revelionul.Seara, pe la ora 22:30 mi-am dat singur raspunsul:biserica Sf Treime din Apollo era deschisa iar enoriasii ii calcau pragul.Masina parintelui (cel tanar) era in fata lacasului cult, as fi fost curios daca in biserica se afla si parintele paroh, am ezitat sa intru.Nu ma indoiesc de calitatile sale spirituale si omenesti, insa se stie ca ierarhia exista.
Programul de pana in 12 noaptea de la tv nu a fost vreunul special, am urmarit mai mult transmisiunile Mtv, canalele tv abordau umor de 2 bani, iar topul reprezentantilor de duzina este dominat de Mihai Mitoseru si Valentina Fatu.Pe Antena 1 il observ pe Dr. Bacalbasa dansand... pe ritm de manele cu un pahar in mana, alaturi de Rica Raducanu Guta si Vijelie, din partea barbatilor,tanara Crudu fiind nelipsita.Surprind miscarile de dans ale domnului doctor in timp ce o manelista canta:"Am vazut o bratara belea,/Ce bine i-ar sta la mana mea/...".Profesorul era numai un zambet si plin de entuziasm, alaturi de spectatorii care pentru 15 lei sunt obligati sa se amuze, chiar si daca nu este cazul, sa aplaude, sau sa danseze .Anul trecut universitar obisnuiam sa ma mai duc la emisiuni, doar pentru ca studiourile erau foarte aproape de caminul din Agronomie.
Ca in fiecare an, aceeasi invitati ai emisiunilor erau pe toate canalele, insa imbracati diferit, nici Tvr-ul nu a avut un program prea reusit.
Anul 2011 mi-a purtat noroc, mi-ar placea ca urmatorul sa fie cel putin ca acesta si totul sa se desfasoare ca pana acum, sunt destule lucruri care ma fac fericit, inclusiv o pisica si un porcusor de Guineea.
La multi ani!... si e deajuns.Pasim spre 2012
sâmbătă, 31 decembrie 2011
duminică, 30 octombrie 2011
Capatul drumului de fier
Nu colind prea mult Bucurestiul in perioada sezonului rece, insa in fiecare saptamana ajung macar odata la Gara de Nord pentru a ridica tolbele cu bunatati, respectiv sursa mea de energie.Cladirea garii este o clona a celei din Paris insa doar din punct de vedere arhitectural, restul este specific garilor din Romania sau a tarilor vecine, Moldova si Bulgaria.Fiecare gara de la noi ascunde un colt unde animalele bipede urineaza cu o placere desavarsita si de necesitate dupa iesirea din birtul fara toaleta.Gara din Bucuresti este pazita mai bine de oamenii strazii decat de angajatii companiilor de ordine si protectie, ei iti pot oferi informatii, se adreseaza politicos si nu ezita sa-ti ceara un ban sau ceva de mancare.Mai mult, unii dintre ei sunt adevarati sanitari, orice pahar de cafea, de suc sau rest de hamburger abandonat in loc necorespunzator dispare imediat.Vad si caini in gara de nord, majoritatea arata bine si sunt intr-o continua miscare, trec nepasatori printre voiajorii care uneori ii izgonesc sau le vorbesc urat.
Recomand celor care ajung prea devreme in gara sa se apropie de ghiseul de informatii pentru o doza de amuzament: vin oameni revoltati, batrani care asculta informatiile transmise pe care acestia le repeta la randul lor in mod eronat, angajatul CFR fiind nevoit din nou sa dea explicatii.Alti calatori povestesc diverse intamplari sau relateaza traseul pana la intalnirea unei situatii neprevazute, o intarziere , o legitimatie expirata sau un bilet necorespunzator.Persoana de la ghiseu este precum un copil de geniu pe care nu apuci sa-l intrebi cat face rezultatul unui calcul ca ai si primit rezultatul, respectiv ora sosirii sau plecarii trenului.
Devin serios si ma iau nervii in momentul cand este anuntata venirea trenului de Galati, mai ales daca nimeresc intr-o zi de duminica.In astfel de moment, o mare parte din populatia din gara se inghesuie catre peronul de sosire.
Vad straini, tineri, batrani, domnisoare care invata se mearga pe tocuri, femei cu sanii la vedere din cauza greutatilor carate sau pur si simplu mame alaptoare ( in special in sezonul cald).
Fie ca e vorba de gara din Bucuresti sau una mica de provincie, cei ce se intalnesc in acest loc isi dau "n" apeluri sau vorbesc minute in sir la telefon pentru a se gasi.Inainte oamenii foloseau telefonul fix sau telegrama si reuseau sa se gaseasca fara nicio problema, la ora si locul stabilit.
Legat de gara si de CFR, e absurd sa ti se ceara in momentul cumpararii biletului suma exacta sau sa vii cu banii schimbati doar pentru ca angajatul doreste sa-si tina mai usor evidenta monetara.Intr-un astfel de moment am refuzat sa respect indicatiile casierului cfr, fiind nevoit in cele din urma sa-mi accepte bancnota de o valoare mai mare.Nu am facut scandal, doar m-am impus prin tonalitatea vocii iar intr-o alta situatie deosebita, am reusit sa conving un controlor ca totul e in regula ( de data asta printr-o voce calma si umila), in conditiile in care fisa de calatorie nu era pe numele meu.Din punct de vedere uman nu era o inselaciune, am dat contravaloarea biletului adevaratului posesor, in acel moment ramasesem fara cupoanele de transport oferite de stat.Acum am cupoane nominale insa cu stampila altei faculati, pentru ca majoritatea tichetelor de transport le consum in timpul sesiunilor.... si la restante.
In ciuda atmosferei din gari sau a conditiilor de transport, trenul reprezina calea de transport preferata de mine.
Nu colind prea mult Bucurestiul in perioada sezonului rece, insa in fiecare saptamana ajung macar odata la Gara de Nord pentru a ridica tolbele cu bunatati, respectiv sursa mea de energie.Cladirea garii este o clona a celei din Paris insa doar din punct de vedere arhitectural, restul este specific garilor din Romania sau a tarilor vecine, Moldova si Bulgaria.Fiecare gara de la noi ascunde un colt unde animalele bipede urineaza cu o placere desavarsita si de necesitate dupa iesirea din birtul fara toaleta.Gara din Bucuresti este pazita mai bine de oamenii strazii decat de angajatii companiilor de ordine si protectie, ei iti pot oferi informatii, se adreseaza politicos si nu ezita sa-ti ceara un ban sau ceva de mancare.Mai mult, unii dintre ei sunt adevarati sanitari, orice pahar de cafea, de suc sau rest de hamburger abandonat in loc necorespunzator dispare imediat.Vad si caini in gara de nord, majoritatea arata bine si sunt intr-o continua miscare, trec nepasatori printre voiajorii care uneori ii izgonesc sau le vorbesc urat.
Recomand celor care ajung prea devreme in gara sa se apropie de ghiseul de informatii pentru o doza de amuzament: vin oameni revoltati, batrani care asculta informatiile transmise pe care acestia le repeta la randul lor in mod eronat, angajatul CFR fiind nevoit din nou sa dea explicatii.Alti calatori povestesc diverse intamplari sau relateaza traseul pana la intalnirea unei situatii neprevazute, o intarziere , o legitimatie expirata sau un bilet necorespunzator.Persoana de la ghiseu este precum un copil de geniu pe care nu apuci sa-l intrebi cat face rezultatul unui calcul ca ai si primit rezultatul, respectiv ora sosirii sau plecarii trenului.
Devin serios si ma iau nervii in momentul cand este anuntata venirea trenului de Galati, mai ales daca nimeresc intr-o zi de duminica.In astfel de moment, o mare parte din populatia din gara se inghesuie catre peronul de sosire.
Vad straini, tineri, batrani, domnisoare care invata se mearga pe tocuri, femei cu sanii la vedere din cauza greutatilor carate sau pur si simplu mame alaptoare ( in special in sezonul cald).
Fie ca e vorba de gara din Bucuresti sau una mica de provincie, cei ce se intalnesc in acest loc isi dau "n" apeluri sau vorbesc minute in sir la telefon pentru a se gasi.Inainte oamenii foloseau telefonul fix sau telegrama si reuseau sa se gaseasca fara nicio problema, la ora si locul stabilit.
Legat de gara si de CFR, e absurd sa ti se ceara in momentul cumpararii biletului suma exacta sau sa vii cu banii schimbati doar pentru ca angajatul doreste sa-si tina mai usor evidenta monetara.Intr-un astfel de moment am refuzat sa respect indicatiile casierului cfr, fiind nevoit in cele din urma sa-mi accepte bancnota de o valoare mai mare.Nu am facut scandal, doar m-am impus prin tonalitatea vocii iar intr-o alta situatie deosebita, am reusit sa conving un controlor ca totul e in regula ( de data asta printr-o voce calma si umila), in conditiile in care fisa de calatorie nu era pe numele meu.Din punct de vedere uman nu era o inselaciune, am dat contravaloarea biletului adevaratului posesor, in acel moment ramasesem fara cupoanele de transport oferite de stat.Acum am cupoane nominale insa cu stampila altei faculati, pentru ca majoritatea tichetelor de transport le consum in timpul sesiunilor.... si la restante.
In ciuda atmosferei din gari sau a conditiilor de transport, trenul reprezina calea de transport preferata de mine.
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Gandurile unui student MV
Din experienta anilor trecuti am invatat ca e preferabil sa iti alegi un curs optional mai lejer, cu durata de un semestru , pentru a impiedica eventualele consecinte mai putin placute.Notele sunt extrem de importante pentru repartitia la specializarile pentru master din anul 6. In primul an am optat pentru Biologie vegetala iar in anul 3 pentru Dermatologie.Notele "ridicatoare " de medie s-au dovedit a fi total descurajante: in prima situatie asteptam sa obtin cel putin cu 1 pct mai mult, dar nu mai mult de doua, tinand cont si de prezenta, iar la dermatologie grilele au fost imposibile pentru toata lumea.Anul acesta m-am ferit de cursul de patologie exotica ( pe care mi-l doream) tinut de profesoara de biologie vegetala, pentru ca macar la optional sa am o nota mai mare.Ii apreciez calitatile didactice, este o doamna foarte pregatita, insa sansele sa obtin o nota buna la Medicina experimentala sunt mai mari.Poate cu cei de anul 4 nu este atat de exigenta, dar totusi prefer sa fiu precaut, i-am spus ca sunt inscris la celalat optional si ca doresc sa ii achizitionez cartea de specialitate.
Cursul de Medicina experimentala este unul mai putin solicitant si mai comod din punct de vedere al programului.Primul laborator s-a desfasurat in sectia de Med experimentala a Institutului Oncologic Bucuresti.Ma asteptam la un laborator dotat, modern, insa totul era in contrast cu halatele noastre albe.Nu acelasi lucru pot sa-l spun si despre intreaga unitatea sanitara care este corespunzatoare necesitatilor si pretentiilor din zilele noastre.Pe sobolanii din laborator erau intretinute diferite tipuri de tumori si unele cazuri de ascita.Nu s-a tinut cont prea mult de normele de asespsie, am intrat 15 studenti odata si pe deasupra imbracati necorespunzator.Cred ca sobolanilor ar fi trebuit sa li se asigure anumite conditii de microclimat, mai ales datorita faptului ca se fac si lucrari de cercetare.Extrem de numerosi intr-o cusca, hraniti doar cu paine ramasa probabil de la vreo cantina spitaliceasca, aveau apa la discretie din adapatori cu picurator si asternut din rumegus.
Holurile IOB radieaza energie negativa, in jurul tau nu vezi decat suferinta, apasare, pacienti neputinciosi in carucioare mobile si dependenti de chimioterapice.Mesajele de incurajare de pe panourile din holurile unitatii sunt leacurile spirituale pentru acesti oameni suferinzi si nevoiasi.La o distanta de cativa metri, exact in fata panourilor sunt expuse calendarele de diferite marimi ale unui vanzator de ziare...moartea pandeste...dricul cu cosciug este parcat langa spitalul Fundeni din vecinataea IOB.
Din experienta anilor trecuti am invatat ca e preferabil sa iti alegi un curs optional mai lejer, cu durata de un semestru , pentru a impiedica eventualele consecinte mai putin placute.Notele sunt extrem de importante pentru repartitia la specializarile pentru master din anul 6. In primul an am optat pentru Biologie vegetala iar in anul 3 pentru Dermatologie.Notele "ridicatoare " de medie s-au dovedit a fi total descurajante: in prima situatie asteptam sa obtin cel putin cu 1 pct mai mult, dar nu mai mult de doua, tinand cont si de prezenta, iar la dermatologie grilele au fost imposibile pentru toata lumea.Anul acesta m-am ferit de cursul de patologie exotica ( pe care mi-l doream) tinut de profesoara de biologie vegetala, pentru ca macar la optional sa am o nota mai mare.Ii apreciez calitatile didactice, este o doamna foarte pregatita, insa sansele sa obtin o nota buna la Medicina experimentala sunt mai mari.Poate cu cei de anul 4 nu este atat de exigenta, dar totusi prefer sa fiu precaut, i-am spus ca sunt inscris la celalat optional si ca doresc sa ii achizitionez cartea de specialitate.
Cursul de Medicina experimentala este unul mai putin solicitant si mai comod din punct de vedere al programului.Primul laborator s-a desfasurat in sectia de Med experimentala a Institutului Oncologic Bucuresti.Ma asteptam la un laborator dotat, modern, insa totul era in contrast cu halatele noastre albe.Nu acelasi lucru pot sa-l spun si despre intreaga unitatea sanitara care este corespunzatoare necesitatilor si pretentiilor din zilele noastre.Pe sobolanii din laborator erau intretinute diferite tipuri de tumori si unele cazuri de ascita.Nu s-a tinut cont prea mult de normele de asespsie, am intrat 15 studenti odata si pe deasupra imbracati necorespunzator.Cred ca sobolanilor ar fi trebuit sa li se asigure anumite conditii de microclimat, mai ales datorita faptului ca se fac si lucrari de cercetare.Extrem de numerosi intr-o cusca, hraniti doar cu paine ramasa probabil de la vreo cantina spitaliceasca, aveau apa la discretie din adapatori cu picurator si asternut din rumegus.
Holurile IOB radieaza energie negativa, in jurul tau nu vezi decat suferinta, apasare, pacienti neputinciosi in carucioare mobile si dependenti de chimioterapice.Mesajele de incurajare de pe panourile din holurile unitatii sunt leacurile spirituale pentru acesti oameni suferinzi si nevoiasi.La o distanta de cativa metri, exact in fata panourilor sunt expuse calendarele de diferite marimi ale unui vanzator de ziare...moartea pandeste...dricul cu cosciug este parcat langa spitalul Fundeni din vecinataea IOB.
joi, 29 septembrie 2011
Timp, viata, spatiu
“Cum te vezi peste cativa ani…?” o intrebare pe care o aud tot mai des in randul tinerilor care participa la un interviu sau la diverse discutii, sintagma de care incerc sa ma feresc, uneori nu isi are rostul , foarte asemanatoare cu propozitia'' Ce vrei sa te faci cand vei fi mare'', adresata copiilor.Mi-ar placea sa fiu intrebat :Ce ai fi vrut sa faci, sa ajungi…daca ai fi trait in alta perioada a lumii.Cu o astfel de intrebare poti afla mai multe informatii despre persoana care urmeaza sa raspunda.Intotdeauna viitorul ti-l planifici sau ti-l imaginezi raportandu-te la trecut si present.
Timpul devine un dusman feroce doar cand apar situatii nepravazute, in restul cazurilor mereu ne sta la dispozitie, dar din pacate nu stim sa-l organizam.E ca si cum iti propui sa inveti din timp sau sa faci mai multe lucruri pe parcurs insa tot eviti si in cele din urma realizezi ce vrei, uneori insa superficial, dar constrans de fiecare secunda, ceea ce induce o stare de stres ori neliniste.
Acum imi dau seama ca desi aveam suficient de invatat in timpul liceului, totusi as fi putut sa ma dedic mai multor activitati extrascolare utile carora nu le dadeam importanta.De exemplu , orice fel de voluntariat poate imbina utilul cu placutul si totodata devii credibil in acea preocupare.
Desi are o unitate de masura internatioanala, timpul este perceput diferit in functie de persoana si de situatie.Calatorind singur pe tren, 3 ore iti par o vesicie, sau cele 50 de minute de curs parca se multiplica, mai ales cand vrei sa auzi mai repede soneria ce anunta pauza.In ambele cazuri “iti poti incarca” timpul cu ceva, insa la scoala solutiile antiplictiseala au consecinte nefavorabile asupra elevilor.
Paradoxal, o perioada buna de timp destinata invatarii, fie ca e vorba de zile, luni sau ani echivaleaza cu un examen sau o lucrare de multe ore, asta doar in cazul obtinerii unei note de promovabilitate.Chiar daca uneori pare frustant, aceasta este cheia succesului in orice activitate.
Cronologia si-a lasat amprenta peste viata noastra datorita evolutiei tehnologiei.Nu cu mult timp in urma, bibliotecile erau unica sursa de documentatie , insa azi, in majoritatea cazurilor ,e o sursa secundara de informare.Putem parcurge in doua ore de zbor cu avion distante care in urma cu un secol se realizau in saptamani si luni intregi, adica timp si oboseala minime.
Fata de alte perioade, generatiile actuale se adapteaza foarte usor la modern si de cele mai multe ori fara niciun efort.Majoritatea copiilor de 3-4 ani utilizeaza calculatorul , insa ma intreb cati dintre ei pot porni un banal casetofon pentru a reda o caseta cu basme si povesti nemuritoare.E bine sa ramanem ancorati de trecut pentru a face fata cu usurinta urmatoarelor provocari.
Planurile de viitor trebuie abordate cu pasi marunti pentru a avea un succes stabil si de durata.Acesta este principiul dupa care ma ghidez, multi aleg sa treaca peste un obstacol fara sa evite capcanele sau intr-un caz mai rau altii aleg o cale cu consecinte nefaste sau fara rezultate.
luni, 12 septembrie 2011
''iubiti si cainii vagabonzi/sunt mai cinstiti si uneori mai lorzi''
Nu-i suport deloc pe cei care chinuie sau ucid animalele, fie ca e vorba despre vietuitoare salbatice sau cele care traiesc pe langa asezarile noastre.Este nedrept si imoral ca unii sa ispaseasca ani grei de puscarie pentru furt sau inselaciuni ieftine iar cei care au comportament neadecvat fata de animale sa se bucurie de libertate deplina.Dupa parerea mea, unii ar trebui sa primeasca zeci de ani de pedeapsa severa, astfel ca Vadim Tudor ar trebui sa mai construiasca o puscarie in plus, alturi de cea destinata mafiotilor si cotropitorilor de tara.Din pacate, locuiesc pe scara cu un astfel de criminal, aceasta bestie a ucis probabil zeci de animale si loveste orice vietate care are ghinionulsa se afle in preajma sa.Nimeni din cartier nu-l simpatizeaza, ba chiar lumea se fereste de el, este agresiv iar cazierul sau este patat de numeroase talharii pentru care a executat ani grei de puscarie.E un tip periculos, omul are profilul unui criminal, nu m-ar mira sa fie autorul unor crime neelucidate.Ultima oara l-am surprins lovind un catel de 2-3 luni care doar a trecut pe langa acesta.Doza sa de rautate atinge proportii uriase.Trebuie sa vina si astept momentul cand nu va mai putea sa loveasca sau sa ridice piatra asupra vreunui animal.
Zilele trecute a fost mediatizat cazul unui caine din Galati,victima unui idiot care a tras in el cu o sageata.Animalul a fost adoptat imediat si a impresionat pe toti iubitorii de animale.Autorul faptei nu a fost identificat, -hotul neprins e negustor cinstit-, iar oricand alt animal nevinovat poate deveni o noua victima.
La Galati exista o fundatie care se ocupa cu strangerea,ingrijirea si protectia cainilor comunitari, mai nou si de pisici, coordonata de Grigore Corina, o adevarata speranta a animalelor fara stapan.E o responsabilitate colosala sa te ocupi de sute de caini, asta insemnand ingrijiri medicale, hrana,curatenie si afectiune.In urma cu cativa ani a fost singura persoana care a acceptat sa-i acorde o sansa de viate unei cateluse cu un traumatism locomotor grav, probabil victima unui accident rutier soldat cu imposibilitatea mobilitatii membrelor posterioare.Cateaua a fost consultata de un medic veterinar apoi adapostita sub observatie si tratament.Acum nu mai stiu nimic de acest animal, insa starea de sanatate a evoluat spre bine, recuperandu-se partial intr-o perioada scurta de timp.Nu as fi putut ramane indiferent pentru aceasta sustinere, iar drept multumire m-am oferit de cateva ori sa vin in sprijinul cainilor din adapost si sa ajut la diverse treburi.Mi-ar fi placut sa ma alatur voluntarilor Fundatiei'' Ajutati-l pe Labus'', insa din cauza distantei nu am putut face acest lucru.Dupa dobandirea cunostintelor clinice la facultate promit ca ma voi implica in sprijinul fundatiei si pentru binele animalelor.
Violenta fata de animale trebuie combatuta, daca nu ar fi existat necuvantatoarele noi am fi fost principala tinta a acestor oameni incostienti.
Cateaua ajunsa in adapostul Fundatiei'' Ajutati-l pe Labus"
Nu-i suport deloc pe cei care chinuie sau ucid animalele, fie ca e vorba despre vietuitoare salbatice sau cele care traiesc pe langa asezarile noastre.Este nedrept si imoral ca unii sa ispaseasca ani grei de puscarie pentru furt sau inselaciuni ieftine iar cei care au comportament neadecvat fata de animale sa se bucurie de libertate deplina.Dupa parerea mea, unii ar trebui sa primeasca zeci de ani de pedeapsa severa, astfel ca Vadim Tudor ar trebui sa mai construiasca o puscarie in plus, alturi de cea destinata mafiotilor si cotropitorilor de tara.Din pacate, locuiesc pe scara cu un astfel de criminal, aceasta bestie a ucis probabil zeci de animale si loveste orice vietate care are ghinionulsa se afle in preajma sa.Nimeni din cartier nu-l simpatizeaza, ba chiar lumea se fereste de el, este agresiv iar cazierul sau este patat de numeroase talharii pentru care a executat ani grei de puscarie.E un tip periculos, omul are profilul unui criminal, nu m-ar mira sa fie autorul unor crime neelucidate.Ultima oara l-am surprins lovind un catel de 2-3 luni care doar a trecut pe langa acesta.Doza sa de rautate atinge proportii uriase.Trebuie sa vina si astept momentul cand nu va mai putea sa loveasca sau sa ridice piatra asupra vreunui animal.
Zilele trecute a fost mediatizat cazul unui caine din Galati,victima unui idiot care a tras in el cu o sageata.Animalul a fost adoptat imediat si a impresionat pe toti iubitorii de animale.Autorul faptei nu a fost identificat, -hotul neprins e negustor cinstit-, iar oricand alt animal nevinovat poate deveni o noua victima.
La Galati exista o fundatie care se ocupa cu strangerea,ingrijirea si protectia cainilor comunitari, mai nou si de pisici, coordonata de Grigore Corina, o adevarata speranta a animalelor fara stapan.E o responsabilitate colosala sa te ocupi de sute de caini, asta insemnand ingrijiri medicale, hrana,curatenie si afectiune.In urma cu cativa ani a fost singura persoana care a acceptat sa-i acorde o sansa de viate unei cateluse cu un traumatism locomotor grav, probabil victima unui accident rutier soldat cu imposibilitatea mobilitatii membrelor posterioare.Cateaua a fost consultata de un medic veterinar apoi adapostita sub observatie si tratament.Acum nu mai stiu nimic de acest animal, insa starea de sanatate a evoluat spre bine, recuperandu-se partial intr-o perioada scurta de timp.Nu as fi putut ramane indiferent pentru aceasta sustinere, iar drept multumire m-am oferit de cateva ori sa vin in sprijinul cainilor din adapost si sa ajut la diverse treburi.Mi-ar fi placut sa ma alatur voluntarilor Fundatiei'' Ajutati-l pe Labus'', insa din cauza distantei nu am putut face acest lucru.Dupa dobandirea cunostintelor clinice la facultate promit ca ma voi implica in sprijinul fundatiei si pentru binele animalelor.
Violenta fata de animale trebuie combatuta, daca nu ar fi existat necuvantatoarele noi am fi fost principala tinta a acestor oameni incostienti.
Cateaua ajunsa in adapostul Fundatiei'' Ajutati-l pe Labus"
duminică, 7 august 2011
Ultima amintire din anul III
05.08.2011, o data aparent nesemnificativa, insa marcata cu rosu in calendarul studentesc, reprezinta ziua examenului restant la Farmacologie sem II, disciplina din anul III cu cei mai multi restantieri.Mi-am facut griji dintotdeauna pentru aceasta materie si presimteam ca o sa intampin greutati, in ultimele saptamani din semenstru am renuntat sa mai vin la cursuri, pentru a nu ma mai confrunta cu criza de timp.Problema e ca niciodata nu poti sa aloci tot timpul unei singure discipline, colocviile si partialele trebuie sa aibe prioritati egale.Evident, imi faceam griji si pentru alte materii, insa Farmacologia le intrecea pe toate, starea continua de tensiune si gandul ca nu voi fi capabil sa promovez examenul ma urmareau tot timpul , amplificate cand intram in laboratorul de farmacologie, ori cand treceam pe langa vitrina cu produse Romvac sau pur si simplu cand auzeam de orice medicament..Pana in sesiune am invatat cate ceva insa nu suficient de mult.Dintr-o saptamana alocata pregatirii examenului am invatat doar patru zile medicamente dupa care am renuntat in favoarea altor doua materii.Mi-am dat seama ca nu sunt capabil sa retin un atat volum mare de informatii intr-o perioada scurta de timp.Exameul este oral, studentul fiind obligat sa raspunda de cel putin nota 5 la fiecare din cele trei subiect pentru a promova.
Sesiunea s-a terminat, dependenta de medicamnte s-a acutizat, chiar si in practica am reusit sa imi fac timp pentru farmacologie .Ajuns acasa am renuntat sa mai am tangente cu "drogurile" cateva zile, urmand apoi sa reiau invatatul.Mi-am intoxicat memoria cu cele mai scumpe si importante medicamente, reactiile adverse apareau imediat, astfel ca eram nevoit sa parcurg teoria pana cand ramaneam cu informatii utile de la fiecare clasa de medicamente.Imi limitam orice activitate pentru a avea mai mult timp pentru farmacologie.Cand invat trebuie sa mananc foarte consistent, sa iau multe pauze,sa am ciocolata la discretie, iar cu 2 zile de examen am nevoie de o cantitate mare de cafeina.Toata activitatea trebuie sa se desfasoare la Braila.
Nu imi inchipuiam ca o sa trec examenul cu bine, de cateva zile sunt in sevraj, ziua mi se pare mai lunga, spre bucuria mea , ma acomodez cu ideea ca nu mai am de invatat.Vreau sa profit de intreaga perioada libera, ma voi dedica amenajarilor interioare, am timp de tv si internet nelimitat, voi continua studiul cu limba greaca.Nu prea ma omor sa citesc mari capodopere, in schimb sigur o sa mai rasfoiesc cartea de farmacologie cel mai bun ghid in orice fel de situatie.Imi doresc si sper ca anul IV sa nu fie mai rau decat precedentul.
Va impartasesc bucuria si cunostintele mele de specialitate prin intermediul unui cantec simplu:
05.08.2011, o data aparent nesemnificativa, insa marcata cu rosu in calendarul studentesc, reprezinta ziua examenului restant la Farmacologie sem II, disciplina din anul III cu cei mai multi restantieri.Mi-am facut griji dintotdeauna pentru aceasta materie si presimteam ca o sa intampin greutati, in ultimele saptamani din semenstru am renuntat sa mai vin la cursuri, pentru a nu ma mai confrunta cu criza de timp.Problema e ca niciodata nu poti sa aloci tot timpul unei singure discipline, colocviile si partialele trebuie sa aibe prioritati egale.Evident, imi faceam griji si pentru alte materii, insa Farmacologia le intrecea pe toate, starea continua de tensiune si gandul ca nu voi fi capabil sa promovez examenul ma urmareau tot timpul , amplificate cand intram in laboratorul de farmacologie, ori cand treceam pe langa vitrina cu produse Romvac sau pur si simplu cand auzeam de orice medicament..Pana in sesiune am invatat cate ceva insa nu suficient de mult.Dintr-o saptamana alocata pregatirii examenului am invatat doar patru zile medicamente dupa care am renuntat in favoarea altor doua materii.Mi-am dat seama ca nu sunt capabil sa retin un atat volum mare de informatii intr-o perioada scurta de timp.Exameul este oral, studentul fiind obligat sa raspunda de cel putin nota 5 la fiecare din cele trei subiect pentru a promova.
Sesiunea s-a terminat, dependenta de medicamnte s-a acutizat, chiar si in practica am reusit sa imi fac timp pentru farmacologie .Ajuns acasa am renuntat sa mai am tangente cu "drogurile" cateva zile, urmand apoi sa reiau invatatul.Mi-am intoxicat memoria cu cele mai scumpe si importante medicamente, reactiile adverse apareau imediat, astfel ca eram nevoit sa parcurg teoria pana cand ramaneam cu informatii utile de la fiecare clasa de medicamente.Imi limitam orice activitate pentru a avea mai mult timp pentru farmacologie.Cand invat trebuie sa mananc foarte consistent, sa iau multe pauze,sa am ciocolata la discretie, iar cu 2 zile de examen am nevoie de o cantitate mare de cafeina.Toata activitatea trebuie sa se desfasoare la Braila.
Nu imi inchipuiam ca o sa trec examenul cu bine, de cateva zile sunt in sevraj, ziua mi se pare mai lunga, spre bucuria mea , ma acomodez cu ideea ca nu mai am de invatat.Vreau sa profit de intreaga perioada libera, ma voi dedica amenajarilor interioare, am timp de tv si internet nelimitat, voi continua studiul cu limba greaca.Nu prea ma omor sa citesc mari capodopere, in schimb sigur o sa mai rasfoiesc cartea de farmacologie cel mai bun ghid in orice fel de situatie.Imi doresc si sper ca anul IV sa nu fie mai rau decat precedentul.
Va impartasesc bucuria si cunostintele mele de specialitate prin intermediul unui cantec simplu:
marți, 26 iulie 2011
Sfarsit de an universitar
Sunt proaspat intors din stagiul de practica de 10 zile in judetul Valcea, obligatoriu pentru fiecare student al FMV din primii 3 ani.Este impropriu spus practica deoarece studentul nu executa nicio activitate, trebuie sa urmareasca si sa fie atent la ceea ce realizeaza sau spune un medic veterinar.
Desi a fost o perioada de relaxare si fara griji, mi s-au imprimat in memorie o serie de imagini neplacute.Am vazut cum sunt sacrificati porcii intr-un abator sau modul de crestere al puilor de carne.In primul caz, desi se practica o sacrificare atraumatica, animalele tipa din rasputeri pana in momentul in care sunt asomate electric sau cu un pistol special (asomare cu glont captiv).Ma gandesc ca nu de fiecare data acesta procedura este realizata corect iar animalele simt durerea si incearca neputincios sa se salveze, imposibil de altfel, porcii sunt suspendati de un mebru posterior si li se taie vena jugulara urmand sa fie opariti la circa 60 de grade dupa ce cascada de sange inceteaza sa mai curga.Cosmarul meu se indeparteaza de limitele groazei doar cand nu mai vad capul de mort, ci doar carcasa etichetata.
Nu am vazut un lagar de exterminate pentru pasari, dar e bine macar ca manifestarile clinice ale durerii sunt mai slabe decat la mamifere.Puii de carne sunt crescuti maxim 42 de zile intr-o hala atat de populata incat in aceasta scurta perioada de viata niciun pui nu va reusi sa parcurga in lungime intregul adapost.Hrana este oarecum adecvata insa in cantitate prea mare si fin macinata.
Acestia sunt primii pasi pentru realizarea mezelurilor gustoase care contin in medie 50% apa, recordul detinandu-l binecunoscutul parizer proaspat cu circa 75 %apa vreo 10% sorici si ceva fibra musculara sau micii cu fulgi de gheata.Cam asa suna retetele de preparate in fabrici care functioneaza legal in tara noastra.
Ramincu Valcea pare orasul cu cele mai triste animale de companie, in parcurile din oras fiindu-le interzis accesul , lucru care incalca libertatile animalelor si in acelasi timp ale stapanilor, contribuabili la bugetul local.Daca panselutele din parc sunt atat de pretioase, macar sa se amenajeze un spatiu destinat acestora.
Alaturi de colegii mei am fost cazat la un hotel din statiunea Caciulata, prin prezenta noastra reusind sa scadem media de varsta a celor aflati in sejur mai ales pentru tratament.
Nu am ramas impresionat de orasul Rm Valcea, dar mi-am facut timp sa ajung la Sibiu si sa explorez multe zone interesante de pe Valea Oltului.
Am terminat anul cu o restanta, in cazul in care nu promovez examenul la inceputul lunii august, mai am o sansa in luna septembrie, astfel ca deocamdata nu pot sa ma bucur total sau sa imi fac planuri de vacanta.Nu prea mai sunt capabil sa invat in acelasi ritm ca in timpul anului universitar, sunt epuizat.
Succes tuturor !
Sunt proaspat intors din stagiul de practica de 10 zile in judetul Valcea, obligatoriu pentru fiecare student al FMV din primii 3 ani.Este impropriu spus practica deoarece studentul nu executa nicio activitate, trebuie sa urmareasca si sa fie atent la ceea ce realizeaza sau spune un medic veterinar.
Desi a fost o perioada de relaxare si fara griji, mi s-au imprimat in memorie o serie de imagini neplacute.Am vazut cum sunt sacrificati porcii intr-un abator sau modul de crestere al puilor de carne.In primul caz, desi se practica o sacrificare atraumatica, animalele tipa din rasputeri pana in momentul in care sunt asomate electric sau cu un pistol special (asomare cu glont captiv).Ma gandesc ca nu de fiecare data acesta procedura este realizata corect iar animalele simt durerea si incearca neputincios sa se salveze, imposibil de altfel, porcii sunt suspendati de un mebru posterior si li se taie vena jugulara urmand sa fie opariti la circa 60 de grade dupa ce cascada de sange inceteaza sa mai curga.Cosmarul meu se indeparteaza de limitele groazei doar cand nu mai vad capul de mort, ci doar carcasa etichetata.
Nu am vazut un lagar de exterminate pentru pasari, dar e bine macar ca manifestarile clinice ale durerii sunt mai slabe decat la mamifere.Puii de carne sunt crescuti maxim 42 de zile intr-o hala atat de populata incat in aceasta scurta perioada de viata niciun pui nu va reusi sa parcurga in lungime intregul adapost.Hrana este oarecum adecvata insa in cantitate prea mare si fin macinata.
Acestia sunt primii pasi pentru realizarea mezelurilor gustoase care contin in medie 50% apa, recordul detinandu-l binecunoscutul parizer proaspat cu circa 75 %apa vreo 10% sorici si ceva fibra musculara sau micii cu fulgi de gheata.Cam asa suna retetele de preparate in fabrici care functioneaza legal in tara noastra.
Ramincu Valcea pare orasul cu cele mai triste animale de companie, in parcurile din oras fiindu-le interzis accesul , lucru care incalca libertatile animalelor si in acelasi timp ale stapanilor, contribuabili la bugetul local.Daca panselutele din parc sunt atat de pretioase, macar sa se amenajeze un spatiu destinat acestora.
Alaturi de colegii mei am fost cazat la un hotel din statiunea Caciulata, prin prezenta noastra reusind sa scadem media de varsta a celor aflati in sejur mai ales pentru tratament.
Nu am ramas impresionat de orasul Rm Valcea, dar mi-am facut timp sa ajung la Sibiu si sa explorez multe zone interesante de pe Valea Oltului.
Am terminat anul cu o restanta, in cazul in care nu promovez examenul la inceputul lunii august, mai am o sansa in luna septembrie, astfel ca deocamdata nu pot sa ma bucur total sau sa imi fac planuri de vacanta.Nu prea mai sunt capabil sa invat in acelasi ritm ca in timpul anului universitar, sunt epuizat.
Succes tuturor !
marți, 21 iunie 2011
Vreau vacanta
Spre bucuria mea, anul universitar se apropie de sfarsit, vacanta va fi pentru mine un moment de respiro, nu o sa mai fiu nevoit sa ma trezesc dimineata, sa pierd ore intregi prin mijloacele de transport, sa cutreier prin Bucuresti si vreau sa uit de camin in favoarea confortului de acasa.Mai trebuie sa trec de cateva examene si de stagiunea de practica, apoi trag linie, numar restantele (sper sa nu fie mai mult de doua) si imi planific timpul liber.Odata cu sustinerea examenului de Semiologie, mi-am realizat minimul de credit necesar promovarii anului.Din pacate, intrarea mea in acest examen statea sub semnul intrebarii, in timpul semestrului am promovat doar un colocviu din trei, obtinerea unei note de 5 fiind conditie obligatorie pentru sustinerea examenului. Ultima ora de laborator a fost dedicata celor cu teste nepromovate.E prima oara cand promovez un colocviu dupa doua incercari nereusite ( "Nu, mai vii odata !"), niciodata nu m-am prezentat fara sa nu am habar de nimic, cel putin a doua oara executia mea si raspunsurile mele meritau punctate macar cu nota 5. Al doilea test l-am promovat din a doua incercare, nu stiu de ce medicul doctorand s-a declarat profund nemultumit de mine dupa ce am realizat ascultatia cordului prin doua metode, am luat pulsul calului si am raspuns la multe intrebari.Dupa 15-20 de minute de evaluare, doctorul a concluzionat verificarea mea "te trec, desi nu meriti !".Am salutat politicos si am iesit profund dezamagit, in conditiile in care nu puteam sa stiu mai bine de atat tehnicile de examinare.La orice actiune de-a mea imi reprosa un lucru minor: ca stau prea apropiat sau departat de animal, ca trebuie tinut mai bine campul de ascultatie , desi nu ar fi cazut de pe animal si multe altele.Semiologia este o materie interesanta si pe placul meu, am fost atent la fiecare ora de curs si laborator astfel incat sa stiu cat mai bine.
Poate doctorandul ma confunda cu cineva si astfel are o problema eronata cu mine, am fost tratat ca un student caruia nu-i pasa de facultate si care nu are habar de nimic.Pentru cei care nu au promovat nici in ultima ora de laborator testele, li s-a mai acordat o sansa in ultima zi din semestru.
Nu afisez o falsa lipsa de modestie, dar cei care abia au promovat colocviile pe ultima suta de metri nu au avut vreun rezultat deosebit la examen, cu punctul bonus acordat pentru prezenta la curs si datorita indulgentei profesorului am luat nota 10 la examen, la fel ca pe primul semestru.
Animalul de experienta de la Semiologie se numeste Johnny si este un cal foarte intelegator si docil, exclus din Jandarmerie datorita defectelor sale de conformatie si constitutie.Toata lumea il indrageste si il trateaza ca atare.
Iata prima manopera realizata de mine pe Johnny - Contentie cap.
marți, 31 mai 2011
Nadia Comaneci intr-un film turcesc
Neşeli Günler - 1978 ( Zile fericite) este aproximativ o varianta turceasca a filmului Buletin de Bucuresti (1982), ambele productii fiind naiv sentimentale, realizate cu costuri reduse si intr-un timp foarte scurt, insa erau o forma potrivita de petrecere a timpului liber in momentul aparitiei. .Actorii din Neseli gunler sunt printre cei mai cunoscuti din Turcia, iar acest film se bucura de un rating de 8.4/10 pe site-ul www.imdb.com, totodata se numara printre cele mai populare filme turcesti.
E interesant cum un personaj din filmul turcesc pronunta numele gimnastei romane medaliata cu aur la Olimpiada din Montreal, insa contextul nu este tocmai potrivit. Actorul joaca rolul unui demagog marunt caruia socoteala de acasa nu i se potriveste cu cea din targ.Acesta incearca sa scoata bani din vanzarea unor lame de ras ieftine, Ziya sustine ca foarte multe personalitati ale acelei epoci au fost satisfacute de calitatea acestor produse.Alaturi de Regele Angliei, Kennedy sau Pele, sunt amintite si Nadia Comaneci si Briggitte Bardot printre utilizatorii de "gilet", denumirea generica pentru lama de ras in limba turca, asa cum romanii spun bic, indiferent daca marca e Gilette, Astor sau Bic.Toata actiunea graviteaza in jurul lui Ziya, in prim plan insa filmul relateaza istoria unor soti care s-au recasatorit dupa o perioada tumultoasa.
Desi este un film banal, starneste rasul iar muzica peliculei este placuta, fara interpretare vocala si lipsita de inspiratie orientala.
Prefer mai degraba acest gen de filme decat anumite productii romanesti realizate dupa anii '90 cand unul din doua cuvinte este obscen, iar scenele in ipostaze nude sunt folosite fara rost, cu scopul de a stimula agresiv atentia privitorului.
In limba turca nu exista vocala ă, de aceea personajul pronunta "Comaneci" cu o usoara dificultate.
Neseli Gunler - Ziya
Neşeli Günler - 1978 ( Zile fericite) este aproximativ o varianta turceasca a filmului Buletin de Bucuresti (1982), ambele productii fiind naiv sentimentale, realizate cu costuri reduse si intr-un timp foarte scurt, insa erau o forma potrivita de petrecere a timpului liber in momentul aparitiei. .Actorii din Neseli gunler sunt printre cei mai cunoscuti din Turcia, iar acest film se bucura de un rating de 8.4/10 pe site-ul www.imdb.com, totodata se numara printre cele mai populare filme turcesti.
E interesant cum un personaj din filmul turcesc pronunta numele gimnastei romane medaliata cu aur la Olimpiada din Montreal, insa contextul nu este tocmai potrivit. Actorul joaca rolul unui demagog marunt caruia socoteala de acasa nu i se potriveste cu cea din targ.Acesta incearca sa scoata bani din vanzarea unor lame de ras ieftine, Ziya sustine ca foarte multe personalitati ale acelei epoci au fost satisfacute de calitatea acestor produse.Alaturi de Regele Angliei, Kennedy sau Pele, sunt amintite si Nadia Comaneci si Briggitte Bardot printre utilizatorii de "gilet", denumirea generica pentru lama de ras in limba turca, asa cum romanii spun bic, indiferent daca marca e Gilette, Astor sau Bic.Toata actiunea graviteaza in jurul lui Ziya, in prim plan insa filmul relateaza istoria unor soti care s-au recasatorit dupa o perioada tumultoasa.
Desi este un film banal, starneste rasul iar muzica peliculei este placuta, fara interpretare vocala si lipsita de inspiratie orientala.
Prefer mai degraba acest gen de filme decat anumite productii romanesti realizate dupa anii '90 cand unul din doua cuvinte este obscen, iar scenele in ipostaze nude sunt folosite fara rost, cu scopul de a stimula agresiv atentia privitorului.
In limba turca nu exista vocala ă, de aceea personajul pronunta "Comaneci" cu o usoara dificultate.
Neseli Gunler - Ziya
joi, 26 mai 2011
Parintele Cristian Pomohaci si tehnica moderna
Nu sunt un credincios impatimit, insa consider ca am o atitudine decenta si respectabila fata de Biserica Ortodoxa, ca sa nu fiu consemnat in condica lui Sfantu' Petru.
Unele obiceiuri ale enoriasilor mi se par fara rost, chiar deplasate, mai ales ca ele nu sunt consemnate in inscrisurile ortodoxe. Inconjurul Bisericii de 40 de ori, miscarea in ritm de ''vesnica pomenire'' a mainilor care se tin de hainele celor prezenti la inmormantare si trecutul pe sub masa sunt unele din acestea, nu am gasit nicio explicatie, dar am observat ca preotii sunt principalii coordonatori ale acestor ritualuri.
Din punct de vedere sanitar masurile de igiena sunt total necorespunzatoare, de aceea am o reticenta pentru sarutul icoanelor sau pentru Taina Impartasaniei.
Daca pentru aceste enigme pot obtine raspunsuri de la prelatii bisericesti, nimeni nu o sa-mi furnizeze informatii pentru urmatoarele curiozitati:
Ultimul descendent al familiei Prigoana a fost botezat la Constanta de catre Inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Intradevar , Sfintenia Sa are dreptul sa faca asta, dar de ce doar pentru cei care au un nume cu rezonanta ?! Pentru acest moment preotii au aranjat totul minutios iar nasilor si invitatilor li s-a pregatit covor rosu, tot de catre acestia.Sunt curios daca pot sa intru in Biserica in timpul unei astfel de slujbe a unei persoane foarte cunoscuta sau bogata, cu siguranta o sa se iveasca o astfel de oportunitate care merita incercata !
De la botez sa trecem la polul opus, inmormantarea.In cele mai multe cazuri, rudele decedatului sunt consolate de un singur preot alaturi de dascal sau se poate apela la un sobor de preoti alesi.In cea din urma situatie, decedatul nu trebuie sa fie neaparat persoana publica, artistica sau culturala, raposatul poate sa se numeasca X si sa fie chiar analfabet, tigan , insa cortegiul funerar trebuie sa fie alcatuit din numeroase masini de lux.
Parintele Cristian Pomohaci , parohul unui sat apropiat de Targu-Mures este cel mai televizat prelat bisericesc.E nelipsit de pe micile ecrane, discuta despre probleme sociale, biserica, iar punctajul mare de ratig il obtine in preajma marilor sarbatori cu cantecele religioase sau populare.Tinand cont ca Iisus Hristos si Apostolii sai au trait in smerenie si uneori fara niciun fel de sustinere, preotul Pomohaci ar trebui sa ai aiba o atitudine mai discreta si lipsita de atata vizibilitate.Nu ma uit prea mult la tv , dar e imposibil sa nu-i remarc aparitiile, l-am vazut chiar si in timpul unei vizite la o expozitie de animale, preotul fiind printre altele, crescator de oi.
Pe site-urile parintelui am gasit inregistrarea de la acest eveniment, preotul a confirmat ca isi iubeste animalele si totodata ca ii asigura o sursa de venit.
Pr. Pomohaci este omniprezent la tv , are cont facebook si un site ce poarta numele parohiei www.lamosuni.ro (peste 50% din informatii si poze sunt despre parinte).
Mare iubitor de animale, asa cum el insusi declara, pe site-ul propriu parintele nu a postat nicio imagine din timpul binecuvantarii vreunui animal din sat, in schimb pot fi vazute numeroase poze surprinse in timpul sfintirii cailor putere, masinilor straine scumpe si motoarelor.Imaginile sunt jenante si vorbesc de la sine, multa aghiasma este consumata pe componenta cea mai scumpa a masinii, motorul .
Am surprins interventia telefonica a unui preot la 12 noaptea pe Otv, cu siguranta nu erau ora adecvata si postul potrivit pentru sfintia-sa, mi-ar placea sa aud un gand bun din partea unui preot atunci cand se discuta despre cazurile de cruzime fata de animale, ar ajuta foarte multa la educarea populatiei, tinand cont ca reprezentantii bisericii au cel mai mare grad de credibilitate si incredere.
Doamne ajuta !
p.s.mi-as dori ca parintele Cristian Pomohaci sa aiba aparitii frecvente pe postul Trinitas si nu in programe mondene la televiziuni comerciale, mai exact sa nu mai interpreteze colinde de pe hepilica lui Maruta, ca sa fie scutit de intalnirea in culise ori chiar in timpul emisiei cu alde sexy-braileanca.
in rest e simpatic , telegenic si sper ca nu va plati acatiste cu numele meu.
Nu sunt un credincios impatimit, insa consider ca am o atitudine decenta si respectabila fata de Biserica Ortodoxa, ca sa nu fiu consemnat in condica lui Sfantu' Petru.
Unele obiceiuri ale enoriasilor mi se par fara rost, chiar deplasate, mai ales ca ele nu sunt consemnate in inscrisurile ortodoxe. Inconjurul Bisericii de 40 de ori, miscarea in ritm de ''vesnica pomenire'' a mainilor care se tin de hainele celor prezenti la inmormantare si trecutul pe sub masa sunt unele din acestea, nu am gasit nicio explicatie, dar am observat ca preotii sunt principalii coordonatori ale acestor ritualuri.
Din punct de vedere sanitar masurile de igiena sunt total necorespunzatoare, de aceea am o reticenta pentru sarutul icoanelor sau pentru Taina Impartasaniei.
Daca pentru aceste enigme pot obtine raspunsuri de la prelatii bisericesti, nimeni nu o sa-mi furnizeze informatii pentru urmatoarele curiozitati:
Ultimul descendent al familiei Prigoana a fost botezat la Constanta de catre Inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Intradevar , Sfintenia Sa are dreptul sa faca asta, dar de ce doar pentru cei care au un nume cu rezonanta ?! Pentru acest moment preotii au aranjat totul minutios iar nasilor si invitatilor li s-a pregatit covor rosu, tot de catre acestia.Sunt curios daca pot sa intru in Biserica in timpul unei astfel de slujbe a unei persoane foarte cunoscuta sau bogata, cu siguranta o sa se iveasca o astfel de oportunitate care merita incercata !
De la botez sa trecem la polul opus, inmormantarea.In cele mai multe cazuri, rudele decedatului sunt consolate de un singur preot alaturi de dascal sau se poate apela la un sobor de preoti alesi.In cea din urma situatie, decedatul nu trebuie sa fie neaparat persoana publica, artistica sau culturala, raposatul poate sa se numeasca X si sa fie chiar analfabet, tigan , insa cortegiul funerar trebuie sa fie alcatuit din numeroase masini de lux.
Parintele Cristian Pomohaci , parohul unui sat apropiat de Targu-Mures este cel mai televizat prelat bisericesc.E nelipsit de pe micile ecrane, discuta despre probleme sociale, biserica, iar punctajul mare de ratig il obtine in preajma marilor sarbatori cu cantecele religioase sau populare.Tinand cont ca Iisus Hristos si Apostolii sai au trait in smerenie si uneori fara niciun fel de sustinere, preotul Pomohaci ar trebui sa ai aiba o atitudine mai discreta si lipsita de atata vizibilitate.Nu ma uit prea mult la tv , dar e imposibil sa nu-i remarc aparitiile, l-am vazut chiar si in timpul unei vizite la o expozitie de animale, preotul fiind printre altele, crescator de oi.
Pe site-urile parintelui am gasit inregistrarea de la acest eveniment, preotul a confirmat ca isi iubeste animalele si totodata ca ii asigura o sursa de venit.
Pr. Pomohaci este omniprezent la tv , are cont facebook si un site ce poarta numele parohiei www.lamosuni.ro (peste 50% din informatii si poze sunt despre parinte).
Mare iubitor de animale, asa cum el insusi declara, pe site-ul propriu parintele nu a postat nicio imagine din timpul binecuvantarii vreunui animal din sat, in schimb pot fi vazute numeroase poze surprinse in timpul sfintirii cailor putere, masinilor straine scumpe si motoarelor.Imaginile sunt jenante si vorbesc de la sine, multa aghiasma este consumata pe componenta cea mai scumpa a masinii, motorul .
Am surprins interventia telefonica a unui preot la 12 noaptea pe Otv, cu siguranta nu erau ora adecvata si postul potrivit pentru sfintia-sa, mi-ar placea sa aud un gand bun din partea unui preot atunci cand se discuta despre cazurile de cruzime fata de animale, ar ajuta foarte multa la educarea populatiei, tinand cont ca reprezentantii bisericii au cel mai mare grad de credibilitate si incredere.
Doamne ajuta !
p.s.mi-as dori ca parintele Cristian Pomohaci sa aiba aparitii frecvente pe postul Trinitas si nu in programe mondene la televiziuni comerciale, mai exact sa nu mai interpreteze colinde de pe hepilica lui Maruta, ca sa fie scutit de intalnirea in culise ori chiar in timpul emisiei cu alde sexy-braileanca.
in rest e simpatic , telegenic si sper ca nu va plati acatiste cu numele meu.
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Mai bine asa decat deloc !
O sambata insorita din aprilie, asa cum obisnuiesc weekend de weekend, iau masa in oras, la cantina ASE-ului in complexul Moxa.In mod normal nu am ce cauta acolo deoarece apartin altei universitati, insa mai mereu am la mine legitimatia unui prieten.Spre norocul meu, paznicii de la intrare nu mi-au cerut niciodata sa ma identific.Daca responsabilul de la intrare este barbat, trec fara sa-mi fac nicio problema, in schimb colega domnului obisnueste sa mai verifice studentii, odata chiar am fost martori la prinderea in flagrant a unor intrusi care nu au scapat fara sa li se aplice o corectie verbala.Mancarea este relativ buna, iar preturile foarte scazute.
Ultima oara am ales sa-mi fac siesta printr-o scurta plimbare in centrul Bucurestiului.Am ajuns astfel la Muzeul National de Istorie situat pe Calea Victoriei.Locul este unul familiar mie, insa acum am vazut mai multe exponate, iar cu acelasi bilet am avut acces si la muzeul Filatelic din cadrul aceleeasi cladiri.Salut in mod civilizat responsabilii de-acolo ( in numar de doi) apoi explorez intreaga incinta.99 % din timbre sunt tinute in sertare speciale, verticale, cam tarziu mi-am dat seama unde sunt ascunse, iar muzeografii nu au descuiat exponatele pana cand nu am incercat sa deschid singur un astfel de sertar.Intr-o prima etapa acestea se deschid foarte greu apoi se gliseaza usor, dar nu asta e problema, sertarele nu sunt prevazute cu o piedica, cateva milisecunde m-au salvat de la compromiterea unuia dintre acestea, mai ales ca ambele fete erau din sticla.Sertarele nu au manere, ci un buton mic de 2-3 cm, cu acelasi diametru pe toata lungimea sa.Dupa 15-20 de trageri am renuntat sa mai vad timbre, pulpa degetelor mi se iritase deja, un eventual efort ar fi dus la aparitia unor flictene dureroase si in plus pe 1 metru patrat de geam (un sertar) era acelasi timbru de sus pana jos.
Ca la orice curiozitate, am cautat ulterior pe internet informatii despre astfel de dulapuri pentru conservarea timbrelor, am gasit ceva asemanator insa cu manere ce pot fi cuprinse cu toata mana si nu dispuse la acelasi nivel cu cele ale sertarelor alaturate.In rest totul a fost interesant, am descoperit numeroase obiecte si instrumente folosite inca din secolul al XIX lea.Nu prea ma pricep sa apreciez cat de bine sunt reconditionate acestea, insa mi se pare penibil si de prost gust sa atasezi butoane de plastic, probabil de tastatura, la o masina de scris veche de 100 de ani.Aratau oribil alaturi de cele autentice din piatra sau marmura cu margine din metal.
Inteleg ca acei muzeografi au mare responsabilitate, dar nu mi-a facut placere sa se tina dupa mine ca dupa un posibil infractor.Am renuntat sa scriu ceva in condica de sugestii, probabil personalului muzeului nu i-ar fi facut placere iar descifrarea scrisului meu s-ar fi realizat in acelasi timp cu numeroase injuraturi adresate desigur mie ( redactorului).
O sambata insorita din aprilie, asa cum obisnuiesc weekend de weekend, iau masa in oras, la cantina ASE-ului in complexul Moxa.In mod normal nu am ce cauta acolo deoarece apartin altei universitati, insa mai mereu am la mine legitimatia unui prieten.Spre norocul meu, paznicii de la intrare nu mi-au cerut niciodata sa ma identific.Daca responsabilul de la intrare este barbat, trec fara sa-mi fac nicio problema, in schimb colega domnului obisnueste sa mai verifice studentii, odata chiar am fost martori la prinderea in flagrant a unor intrusi care nu au scapat fara sa li se aplice o corectie verbala.Mancarea este relativ buna, iar preturile foarte scazute.
Ultima oara am ales sa-mi fac siesta printr-o scurta plimbare in centrul Bucurestiului.Am ajuns astfel la Muzeul National de Istorie situat pe Calea Victoriei.Locul este unul familiar mie, insa acum am vazut mai multe exponate, iar cu acelasi bilet am avut acces si la muzeul Filatelic din cadrul aceleeasi cladiri.Salut in mod civilizat responsabilii de-acolo ( in numar de doi) apoi explorez intreaga incinta.99 % din timbre sunt tinute in sertare speciale, verticale, cam tarziu mi-am dat seama unde sunt ascunse, iar muzeografii nu au descuiat exponatele pana cand nu am incercat sa deschid singur un astfel de sertar.Intr-o prima etapa acestea se deschid foarte greu apoi se gliseaza usor, dar nu asta e problema, sertarele nu sunt prevazute cu o piedica, cateva milisecunde m-au salvat de la compromiterea unuia dintre acestea, mai ales ca ambele fete erau din sticla.Sertarele nu au manere, ci un buton mic de 2-3 cm, cu acelasi diametru pe toata lungimea sa.Dupa 15-20 de trageri am renuntat sa mai vad timbre, pulpa degetelor mi se iritase deja, un eventual efort ar fi dus la aparitia unor flictene dureroase si in plus pe 1 metru patrat de geam (un sertar) era acelasi timbru de sus pana jos.
Ca la orice curiozitate, am cautat ulterior pe internet informatii despre astfel de dulapuri pentru conservarea timbrelor, am gasit ceva asemanator insa cu manere ce pot fi cuprinse cu toata mana si nu dispuse la acelasi nivel cu cele ale sertarelor alaturate.In rest totul a fost interesant, am descoperit numeroase obiecte si instrumente folosite inca din secolul al XIX lea.Nu prea ma pricep sa apreciez cat de bine sunt reconditionate acestea, insa mi se pare penibil si de prost gust sa atasezi butoane de plastic, probabil de tastatura, la o masina de scris veche de 100 de ani.Aratau oribil alaturi de cele autentice din piatra sau marmura cu margine din metal.
Inteleg ca acei muzeografi au mare responsabilitate, dar nu mi-a facut placere sa se tina dupa mine ca dupa un posibil infractor.Am renuntat sa scriu ceva in condica de sugestii, probabil personalului muzeului nu i-ar fi facut placere iar descifrarea scrisului meu s-ar fi realizat in acelasi timp cu numeroase injuraturi adresate desigur mie ( redactorului).
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Fantani
Grecii antici si romanii au adus contributii importante la evolutia civilizatiei, majoritatea exponatelor din muzee purtand insemnul acestor mari popoare, realizari inedite si impresionante, in timp ce locuitorii spatiului carpato-dunareano-pontic nu ne-au lasat decat ciocane de piatra si vase foarte simple, fara decoratiuni sau alt fel de amprenta artistica. O fantana arteziana autentica trebuie sa fie construita din piatra, marmura sau fonta, cele contemporane, din beton sau inox nu sunt decat niste kitsch-uri ieftine, utile doar pentru purificarea aerului, dar care sunt in ton cu cadrul citadin modern (blocuri, mall-uri, etc ). Fantana de la gara (Braila) mi se pare oribila, e un colos din beton, cu forme drepte si nu sugereaza nimic .In mod normal rolul ei ar trebui sa fie estetic si de purificare a aerului, insa mai are si alte utilitati: soclu pentru bradul de iarna, strand pentru puradeii veseli, apa fiind salvarea lor de canicula(copii nu au bine dezvoltat centrul termilotic din talamus), iar pentru unii reprezinta sursa de venit, ma refer la spalatorii de masini (poluare). Nu e conectata la niciun calculator, vara un nene cu bicicleta o inchide cu putin inainte de miezul noptii, iar apa e ejectata si in afara bazinului. Fantana gara - Braila 
Cea mai populara fantana din tara este cea tip papadie, la o simpla cautare pe net Google iti afiseaza imagini cu aceasta din diverse orase: Galati, Tulcea, Tg.Mures, Sibiu, Ploiesti ,etc apare chiar si in comuna Scheia, Jud.Suceava.Trebuie sa facem distinctie intre mobilier stradal si fantana arteziana. Credeam ca fantana cinetica din centrul nou al orasului (Braila) este unica, dar m-am inselat, ceva asemanator exista si la Resita. Singura fantana arteziana adevarata este cea din Piata Traian, insa este foarte degradata, murdara si plina de ierburi hidrofile.A fost vandalizata pentru fonta din care este realizata si cu siguranta si din rautate. O fantana simpla dar realizata cu gust si preturi reduse poate fi realizata din pietre de rau, una asemanatoare poate fi vazuta si in Gradina mare (Braila), totodata nu poate reprezenta o tentatie pentru hoti. Fantana Gradina Mare
Fantana din Piata Traian - Braila 
Fantana Resita ^^ (sus) Fantana Braila (jos) 
Cea mai populara fantana din tara este cea tip papadie, la o simpla cautare pe net Google iti afiseaza imagini cu aceasta din diverse orase: Galati, Tulcea, Tg.Mures, Sibiu, Ploiesti ,etc apare chiar si in comuna Scheia, Jud.Suceava.Trebuie sa facem distinctie intre mobilier stradal si fantana arteziana. Credeam ca fantana cinetica din centrul nou al orasului (Braila) este unica, dar m-am inselat, ceva asemanator exista si la Resita. Singura fantana arteziana adevarata este cea din Piata Traian, insa este foarte degradata, murdara si plina de ierburi hidrofile.A fost vandalizata pentru fonta din care este realizata si cu siguranta si din rautate. O fantana simpla dar realizata cu gust si preturi reduse poate fi realizata din pietre de rau, una asemanatoare poate fi vazuta si in Gradina mare (Braila), totodata nu poate reprezenta o tentatie pentru hoti. Fantana Gradina Mare
Fantana din Piata Traian - Braila 
Fantana Resita ^^ (sus) Fantana Braila (jos) 
sâmbătă, 26 martie 2011
Virtual world
In jur de 90% din informatiile pe care le primim din mediu sunt percepute pe cale vizuala iar aceste lucru ne predispune la diferite stari de spirit.Poate asemenea devoratorilor de facebook, eu sunt pasionat de imaginile panoramice sau live transmise pe internet.Din pacate greu gasesti transmisiuni din Romania, eu nu le stiu decat pe cele de pe site-ul Jurnalul national si inca una a unei agentii de turism care ofera vizitatorilor saitului propriu un cadru de pe bulevardul Magheru din Bucuresti.
Majoritatea webcam-urilor de pe internet surprind imagini citadine si publice, dar recent am descoperit niste transmisiuni interesante de la Monterey Bay Aquarium, o atractie care atrage anual aproape 2 milioane de vizitatori, iar pretul de intrare este destul de piperat (27,5 dolari numai pentru studenti).Eu ma multumesc si cu ceea ce vad pe internet, pot surprinde momentele cand sunt hranite animalele, cum se odihnesc, cum se deplaseaza ori pot analiza miscarile gratioase ale diverselor pasari.
site-ul Monterey Bay Aquarium: www.montereybayaquarium.org/efc/efc_flamingos/flamingo_cam.aspx
Site-ul Jurnalul National
www.jurnalul.ro/webcam/alte-orase.html#205
Majoritatea webcam-urilor de pe internet surprind imagini citadine si publice, dar recent am descoperit niste transmisiuni interesante de la Monterey Bay Aquarium, o atractie care atrage anual aproape 2 milioane de vizitatori, iar pretul de intrare este destul de piperat (27,5 dolari numai pentru studenti).Eu ma multumesc si cu ceea ce vad pe internet, pot surprinde momentele cand sunt hranite animalele, cum se odihnesc, cum se deplaseaza ori pot analiza miscarile gratioase ale diverselor pasari.
site-ul Monterey Bay Aquarium: www.montereybayaquarium.org/efc/efc_flamingos/flamingo_cam.aspx
Site-ul Jurnalul National
www.jurnalul.ro/webcam/alte-orase.html#205
Site webcam Bulevardul Magheru:
http://www.croaziere.net/ (momentan nu mai transmit din Magheru, poate vor remedia situatia, ma voi interesa, dar directionat la adresa http://www.livetraffic.ro/ )
I-as fi recomandat Elenei Udrea amplasarea unor webcamuri in zona diverselor obiective tursitice si promovarea acestora pe diverse site-uri, in schimbul sumei de bani care s-a platit pe frunza lui Adam, poate ar fi avut succes si puteau concura cu diverse reclame ieftine si agasante .
De altfel exista suspiciunea ca nu este deloc autentica, ci o copie reusita, iar originalul disponibil la o suma infima.
E posibil sa nu am dreptate insa expun o ipoteza.Surprinzator sau nu, eu consider ca un spot video al Ministerului Turismului (Romania) pare inspirat din cel al Turciei.
Iata argumentele mele (imi plac ambele clipuri):
Webcam-urile pot fi amplasate in scop de promovare a turismului dar si pentru prevenirea infractionalitatii ( campioana este capitala Angliei cu peste 10000 de camere video amplasate pe strada) sau pentru monitorizarea traficului.
Culmea, la noi sunt mai multe camere amplasate in scoli si licee decat in locurile aglomerate sau rau famate.
Am gasit si niste imagini panoramice cu Braila, imi pare rau ca nu sunt atat de bine realizate precum cele ale site-ului de promovare al Tinutului Secuiesc, pacat !
Imagini panoramice Bucuresti, Braila, Galati, Brasov, Sighisoara, Rm. Valcea.
www.panoramax.ro/romania-panorame-virtuale.php
Imagini panoramice Tinutul Secuiesc
www.virtualisszekelyfold.ro/index_ro.html
Un alt site care pe langa imagini din cele mai cunoscute asezari ale lumii ofera informatii despre vreme, orase, tari si un fel de forum pentru cei cu cont.Cadrele transmise nu sunt live,dar se actualizeaza cam la fiecare ora.Vi-l recomand !
http://www.earthtv.com/
I-as fi recomandat Elenei Udrea amplasarea unor webcamuri in zona diverselor obiective tursitice si promovarea acestora pe diverse site-uri, in schimbul sumei de bani care s-a platit pe frunza lui Adam, poate ar fi avut succes si puteau concura cu diverse reclame ieftine si agasante .
De altfel exista suspiciunea ca nu este deloc autentica, ci o copie reusita, iar originalul disponibil la o suma infima.
E posibil sa nu am dreptate insa expun o ipoteza.Surprinzator sau nu, eu consider ca un spot video al Ministerului Turismului (Romania) pare inspirat din cel al Turciei.
Iata argumentele mele (imi plac ambele clipuri):
Webcam-urile pot fi amplasate in scop de promovare a turismului dar si pentru prevenirea infractionalitatii ( campioana este capitala Angliei cu peste 10000 de camere video amplasate pe strada) sau pentru monitorizarea traficului.
Culmea, la noi sunt mai multe camere amplasate in scoli si licee decat in locurile aglomerate sau rau famate.
Am gasit si niste imagini panoramice cu Braila, imi pare rau ca nu sunt atat de bine realizate precum cele ale site-ului de promovare al Tinutului Secuiesc, pacat !
Imagini panoramice Bucuresti, Braila, Galati, Brasov, Sighisoara, Rm. Valcea.
www.panoramax.ro/romania-panorame-virtuale.php
Imagini panoramice Tinutul Secuiesc
www.virtualisszekelyfold.ro/index_ro.html
Un alt site care pe langa imagini din cele mai cunoscute asezari ale lumii ofera informatii despre vreme, orase, tari si un fel de forum pentru cei cu cont.Cadrele transmise nu sunt live,dar se actualizeaza cam la fiecare ora.Vi-l recomand !
http://www.earthtv.com/
vineri, 11 martie 2011
Caine educat, caut ingrijitor cu experienta...
Din ciclul fiecare cioara isi lauda puii, am sa povestesc despre o iubitoare de animale cu care am schimbat cateva cuvinte in timpul unei pauze.Pe doamna de peste 70 de ani am intalnit-o in curtea facultatii, intr-o zi insorita de februarie.Paltonul de culoare rosu strident al dansei era identic cu hainuta catelusei care o insotea
Am laudat-o la superlativ ca e frumoasa, ingrijita si ca este deosebita, chiar daca eram constient ca este doar un animal dragalas si obisnuit.Batrana se simtea in al noulea cer, era numai un zambet si mi-a oferit cateva date generale despre aceasta.Din pacate nu am retinut numele catelusei personificata si venerata de doamna: "Haide X, saluta-l pe domnu' !", a indemnat-o cu intonatia cocoanei din ''Bubico''.Catelusa nu a vrut sa socializeze cu mine sau cu vreunul dintre colegii mei, parca si-a dat seama ca nu sunt foarte sincer cu cea care avea grija de ea, nu a acceptat sa o mangai, doar m-a mirosit putin.Raportat la varsta umana, ea era mai batrana decat doamna, insa nu avea probleme de sanatate , hrana si ingrijirea corespunzatoare mentinand-o intr-o forma buna.Doamna venise cu protejata la un control de rutina, mi-a lasat sa inteleg ca medicul veterinar o indrageste foarte mult: "a vrut doamna doctor neaparat sa o vada !".Parea a fi singura fiinta care o face fericita pe batrana, mi-am imaginat chiar ca animalutul ar fi singurul mostenitor, lucru care m-ar bucura nespus.Catelusa a fatat doar o singura data, doamna facand eforturi inimaginabile pentru a-i gasi un partener din aceeasi rasa.Aristocratia catelusei, educatia si inteligenta doamnei au fost tradate de necesitatile fiziologice ale patrupedului:"Vaiiii, ne cerem mii de scuze !", incercand prin vorbe sa evite acest moment de care catelusa avea mare nevoie.
Am evitat sa folosesc cuvintele stapan si proprietar, mi se pare ciudat sa folosesti acesti termeni cand e vorba de o fiinta.Unul din seria de cuvinte precum tutore, doica, parinte adoptiv,baby-sitter,s.a., ar trebui sa fie modul de a denumi iubitorii de animale.
Cainele invata multe din comportamentul si atitudinea celor care il ingrijesc, pot spune chiar ca incearca sa ii imite iar acest lucru ii clasifica in patrupede mai mai mult sau mai putin educate.Cunosc multe cazuri care confirma aceasta idee, de exemplu batrana ce locuieste pe aceeasi scara cu mine care se crede vrajitoare si ghiceste in cafea sau alte boabe gasite prin casa, catelusa ei este la fel, cu mintea in aer, ai impresia ca doar din punct de vedere fenotipic este un caine.
Dulaul Ramonel arata ca un urs polar cand era mic si promitea sa fie un caine foarte destept, insa chefurile si injuraturile sistematice ale "stapanului" l-au transformat intr-un animal cu handicap psihic suprapus handicapului fizic pe care il avea dinainte de a fi adoptat.Astfel, orice vorba e receptionata de Ramonel ca o injuratura si riposteaza si el ca o bruta jignita , de aceea incearca(si reuseste!) sa muste de cate ori are ocazia.Numele nu este intamplator, Ramonel e un adolescent intarziat din cartierul Apollo, cu noua clase parcurse in timp de 10 ani ( 10 ani declara bunica ), tanar care momentan taie frunza la caine prin Spania.E acelasi principiu ca la oameni , adica ce naste din pisica soareci mananca.
Din ciclul fiecare cioara isi lauda puii, am sa povestesc despre o iubitoare de animale cu care am schimbat cateva cuvinte in timpul unei pauze.Pe doamna de peste 70 de ani am intalnit-o in curtea facultatii, intr-o zi insorita de februarie.Paltonul de culoare rosu strident al dansei era identic cu hainuta catelusei care o insotea
Am laudat-o la superlativ ca e frumoasa, ingrijita si ca este deosebita, chiar daca eram constient ca este doar un animal dragalas si obisnuit.Batrana se simtea in al noulea cer, era numai un zambet si mi-a oferit cateva date generale despre aceasta.Din pacate nu am retinut numele catelusei personificata si venerata de doamna: "Haide X, saluta-l pe domnu' !", a indemnat-o cu intonatia cocoanei din ''Bubico''.Catelusa nu a vrut sa socializeze cu mine sau cu vreunul dintre colegii mei, parca si-a dat seama ca nu sunt foarte sincer cu cea care avea grija de ea, nu a acceptat sa o mangai, doar m-a mirosit putin.Raportat la varsta umana, ea era mai batrana decat doamna, insa nu avea probleme de sanatate , hrana si ingrijirea corespunzatoare mentinand-o intr-o forma buna.Doamna venise cu protejata la un control de rutina, mi-a lasat sa inteleg ca medicul veterinar o indrageste foarte mult: "a vrut doamna doctor neaparat sa o vada !".Parea a fi singura fiinta care o face fericita pe batrana, mi-am imaginat chiar ca animalutul ar fi singurul mostenitor, lucru care m-ar bucura nespus.Catelusa a fatat doar o singura data, doamna facand eforturi inimaginabile pentru a-i gasi un partener din aceeasi rasa.Aristocratia catelusei, educatia si inteligenta doamnei au fost tradate de necesitatile fiziologice ale patrupedului:"Vaiiii, ne cerem mii de scuze !", incercand prin vorbe sa evite acest moment de care catelusa avea mare nevoie.
Am evitat sa folosesc cuvintele stapan si proprietar, mi se pare ciudat sa folosesti acesti termeni cand e vorba de o fiinta.Unul din seria de cuvinte precum tutore, doica, parinte adoptiv,baby-sitter,s.a., ar trebui sa fie modul de a denumi iubitorii de animale.
Cainele invata multe din comportamentul si atitudinea celor care il ingrijesc, pot spune chiar ca incearca sa ii imite iar acest lucru ii clasifica in patrupede mai mai mult sau mai putin educate.Cunosc multe cazuri care confirma aceasta idee, de exemplu batrana ce locuieste pe aceeasi scara cu mine care se crede vrajitoare si ghiceste in cafea sau alte boabe gasite prin casa, catelusa ei este la fel, cu mintea in aer, ai impresia ca doar din punct de vedere fenotipic este un caine.
Dulaul Ramonel arata ca un urs polar cand era mic si promitea sa fie un caine foarte destept, insa chefurile si injuraturile sistematice ale "stapanului" l-au transformat intr-un animal cu handicap psihic suprapus handicapului fizic pe care il avea dinainte de a fi adoptat.Astfel, orice vorba e receptionata de Ramonel ca o injuratura si riposteaza si el ca o bruta jignita , de aceea incearca(si reuseste!) sa muste de cate ori are ocazia.Numele nu este intamplator, Ramonel e un adolescent intarziat din cartierul Apollo, cu noua clase parcurse in timp de 10 ani ( 10 ani declara bunica ), tanar care momentan taie frunza la caine prin Spania.E acelasi principiu ca la oameni , adica ce naste din pisica soareci mananca.
sâmbătă, 5 martie 2011
Liberta !
Asemanator doamnelor care primesc martisoare, flori si cadouri, in aceasta perioada eu ma bucur de toate examenele promovate in sesiunea de iarna.
In februarie, luna cu cele mai putine zile in calendar am sustinut toate colocviile si cele mai grele examene.Rezultatele au fost mai mult sau mai putin pe masura asteptarilor, dar important este ca am promovat si nu mai trebuie sa stau cu griji, a scazut astfel probabilitatea ca pe vara sa am mai multe restante.Vacanta de iarna de 5 saptamani a fost binevenita, m-am relaxat, am invatat, am stat mult in casa din cauza frigului si toti acesti factori, alaturi de alimentatia consistenta au avut drept urmare o usoara supraponderabilitate.Din pacate sesiunea de vara nu o sa mai fie precedata de o vacanta atat de lunga, iar examenele vor fi mai grele.
Sunt mai relaxat cand invat acasa, de aceea intre examene am fost mereu la Braila, fac multe pauze scurte in timpul parcurgerii cursurilor, beau o cafea pe zi , ciocolata imi stimuleaza concentrarea , iar ''bioenergia''pisicii din dotare e la fel de necesara.
Cea mai mica nota am obtinut-o la optional-Dermatologie, respectiv 5, iar la materiile mai importante am luat note o idee mai mari decat restul disciplinelor, ma mandresc cu un singur 10, la Semiologie.Nu lipsesc niciodata de la cursurile din timpul semestrului, profesorii aprecieaza asta, iti ofera un bonus la nota finala si totodata ramai si cu informatii.Sunt multumit de notele mele, cat am invatat atat am luat, nu mi-am cumparat niciun examen, nu am "pile", nu copiez, cel mult imi scriu cativa indici, valori sau vreo formula pe banca sau penar.
Trebuie sa recurg la o metoda de impartit timpul pentru invatat, daca am multe zile libere inainte de examen profit de chestia asta apoi regret ca nu am invatat mai mult sau a doua situatie, cand sunt limitat de timp, iar efectul este acelasi .
Spor la invatat si succes la urmatoarea sesiune !
duminică, 30 ianuarie 2011
punct si de la capat
Astazi este ultima zi din vacanta de iarna, timp de 5 saptamani am uitat de orice grija legata de procurarea hranei , de trezitul la ora 6 dimineata sau de aglomeratia din Bucuresti.Nu a trecut nicio zi in aceasta perioada fara sa imi amintesc de cel putin un profesor din facultate.Multi dintre ei sunt foarte populari si pe placul studentilor deoarece au simtul umorului, se remarca prin unele gesturi ori cuvinte.Iata cele mai cunoscute expresii verbale care fac deliciul studentilor in timpul pauzelor scurte.
Prof Culea (sisteme de productie animaliera): "Da' cum sa-ti dau 5?Pentru ce?Ca sa intru eu la puscarie?N-ai sa vezi !!!"; "Auzi dumneata cat tupeu"
Prof Vlagioiu (Semiologie):"Pentru ca pot...sa fac copii (si multe alte lucruri legate de o casnicie)",Ca sa palpati ovarele, bagati mana prin Fundeni".
Prof Gajaila (Imunologie): parca utilizeaza cam des acronimul "d.p.d.v", in aceasta forma il pronunta mereu insotit si de cuvintele in intregime.Acelasi "tic" verbal il utilizeaza si prof.Negoita(Dermatologie) "s.a.m.d", dar fara alaturarea explicatiei, ori raspunde studentilor :"da mami, spune"
Prof.Neagu: "O sa ramaneti repetenti cu atatea restante !", "Draga v-am mai explicat !! Dar daca nu veniti la cursuri nu o sa intelegeti"
Prof Georgescu: in atentionarea studentilor mai foloseste si expresia "Te castrez !".Nu recomand sa se urmeze intrebarea "de ce ", raspunsul acestuia este mereu acelasi "de testicule".
Prof Dumitrescu Anatomie):"Da, e bine, zi mai departe"... si dupa explicatiile studentului: "Nimic din ce ai spus nu este corect".
Prof.Dojana (Fiziologie): despre un calculator care nu ii face pe plac:"Mai incercati voi (studentii) sa-i faceti ceva, c il trantesc".
Prof.Papuc (Biochimie): in timpul cursului sau laboratorului este imposibil sa nu atraga atentia studentilor folosind neologismul "People".
Prof.Cotor (Fiziopatologie:"Domnilor, obezitatea nu-i o gluma, (iar pentru a fi mai convingator)... ascultati-ma ce va zic !!
Prof Ghita (Fiziologie):"Bai du-te acasa daca nu ai chef de scoala, vii la misto !!?? nu-ti place bai sa inveti !!","Iesi ma afara ca am de predat".
Mai sunt si alte expresii ale diversilor profesori, dar in mai putin de o ora trebuie sa prind trenul de Bucuresti.Sper sa nu imi mearga rau la colocvii si examene sau sa se supere profesorii, trebuie sa nu uite ca astfel elevii asimileaza mai usor informatiile de specialitate.Spor la invatat !
Prof Culea (sisteme de productie animaliera): "Da' cum sa-ti dau 5?Pentru ce?Ca sa intru eu la puscarie?N-ai sa vezi !!!"; "Auzi dumneata cat tupeu"
Prof Vlagioiu (Semiologie):"Pentru ca pot...sa fac copii (si multe alte lucruri legate de o casnicie)",Ca sa palpati ovarele, bagati mana prin Fundeni".
Prof Gajaila (Imunologie): parca utilizeaza cam des acronimul "d.p.d.v", in aceasta forma il pronunta mereu insotit si de cuvintele in intregime.Acelasi "tic" verbal il utilizeaza si prof.Negoita(Dermatologie) "s.a.m.d", dar fara alaturarea explicatiei, ori raspunde studentilor :"da mami, spune"
Prof.Neagu: "O sa ramaneti repetenti cu atatea restante !", "Draga v-am mai explicat !! Dar daca nu veniti la cursuri nu o sa intelegeti"
Prof Georgescu: in atentionarea studentilor mai foloseste si expresia "Te castrez !".Nu recomand sa se urmeze intrebarea "de ce ", raspunsul acestuia este mereu acelasi "de testicule".
Prof Dumitrescu Anatomie):"Da, e bine, zi mai departe"... si dupa explicatiile studentului: "Nimic din ce ai spus nu este corect".
Prof.Dojana (Fiziologie): despre un calculator care nu ii face pe plac:"Mai incercati voi (studentii) sa-i faceti ceva, c il trantesc".
Prof.Papuc (Biochimie): in timpul cursului sau laboratorului este imposibil sa nu atraga atentia studentilor folosind neologismul "People".
Prof.Cotor (Fiziopatologie:"Domnilor, obezitatea nu-i o gluma, (iar pentru a fi mai convingator)... ascultati-ma ce va zic !!
Prof Ghita (Fiziologie):"Bai du-te acasa daca nu ai chef de scoala, vii la misto !!?? nu-ti place bai sa inveti !!","Iesi ma afara ca am de predat".
Mai sunt si alte expresii ale diversilor profesori, dar in mai putin de o ora trebuie sa prind trenul de Bucuresti.Sper sa nu imi mearga rau la colocvii si examene sau sa se supere profesorii, trebuie sa nu uite ca astfel elevii asimileaza mai usor informatiile de specialitate.Spor la invatat !
duminică, 16 ianuarie 2011
DINCOLO DE MORMANT
In mod neasteptat, saptamana trecuta am ajuns prin cimitirul Sf. Maria pentru a fi alaturi de o cunostinta indoliata.De obicei vizitez diverse cimitire atunci cand vremea este placuta si timpul imi permite . Vremea era foarte friguroasa, intunecata iar in noaptea dinaintea inmormantarii plouase, foarte greu m-am deplasat printre aleile inguste ale cimitirului, iar la iesire am indepartat un kilogram de noroi de pe bocanci.De fiecare data cand ajung intr-un cimitir remarc vechile morminte si este imposibil sa nu observ cel putin o cruce inscriptionata recent cu data decesului .Ma ingrijoreaza starea deplorabila a vechilor cavouri, crucile aplecate ca turnul din Pisa si pozele raposatilor complet degradate sau inscrisurile sterse. In acest spatiu bine delimitat de ziduri din beton groase si inalte de aproape 3 metri, sub cerul liber, coabiteaza laolalta pisici si caini de diverse varste si talii, intr-o armonie perfecta.Am surprins o pisica impartind acelasi "loc de odihna" (o bancuta acoperita de o patura) sau alta pe care nu o deranja ca un maidanez ii flutura coada in ochi. Pe alti 2 pui de caine, foarte jucausi si simpatici desi i-am admirat de la distanta, mama acestora si-a luat masuri de precautie, m-a latrat, ba mai mult i-a avertizat pe presupusii tati ai acestora ca progeniturile lor pot fi in pericol.Cu un simt patern desavarsit, acestia au aparut in cateva secunde dintre mormintele pustii, s-au asigurat ca totul este in regula apoi au plecat.Pisicile in schimb erau foarte gratioase, afectuoase, prietenoase, era de ajuns sa le acorzi putina atentie pentru a nu mai scapa de ele.Pareau multumite de locul unde traiesc, nu se perindau printre morminte in schimb le puteai zari pe acoperisurile anexelor din incinta cimitirului.
Cred ca romanii sunt niste oameni pesimisti, dovada ca multi dintre acestia si-au marcat pe piatra funerara primele doua cifre ale anului de deces, respectiv 19--, in conditiile in care o parte dintre ei sigur au apucat ultimul an din secolul XX, sau chiar au trecut si intr-un nou secol, totodata si mileniu.
Comparativ cu mormintele din localitatea Sapanta, acest detaliu este total nesemnificativ.In cimitirul Vesel mesajele de pe crucile decedatilor sunt pline de greseli gramaticale, moartea apare reprezentata cu negru si nu lipsesc blestemele.Toate aceste lucruri sunt contrare limbii romane si intr-o mare masura potrivnice ortodoxismului.In ciuda acestor aspecte (care nu ma deranjeaza) cimitirul Vesel este foarte interesant, merita vazut, eu personal l-am vizitat in urma cu aproape 5 ani si chiar mi-as dori sa mai ajung odata pentru "a studia " mai detaliat acest loc prin de traditii.Inscrisurile sunt realizate de oameni simpli, mesteri locali, pentru persoane de acelasi rang social, oameni simpli si modesti in general, de aceea trec cu vederea aceste greseli.
Altfel sta situatia in cazul personalitatilor numite cetateni de onoare ai orasului.Lista acestora apare pe site-ul primariei mun. Braila, unde Anton DUMITRIU ( un mare logician ) este prezentat cetatean de onoare post-mortem sub numele Anton DUMITRU, aceasta eroare aparent minora nu ar fi trebuit sa apara, mai ales ca acesta este si-a desfasurat o parte din cariera si este nascut in orasul cu salcami...Amin !
Comparativ cu mormintele din localitatea Sapanta, acest detaliu este total nesemnificativ.In cimitirul Vesel mesajele de pe crucile decedatilor sunt pline de greseli gramaticale, moartea apare reprezentata cu negru si nu lipsesc blestemele.Toate aceste lucruri sunt contrare limbii romane si intr-o mare masura potrivnice ortodoxismului.In ciuda acestor aspecte (care nu ma deranjeaza) cimitirul Vesel este foarte interesant, merita vazut, eu personal l-am vizitat in urma cu aproape 5 ani si chiar mi-as dori sa mai ajung odata pentru "a studia " mai detaliat acest loc prin de traditii.Inscrisurile sunt realizate de oameni simpli, mesteri locali, pentru persoane de acelasi rang social, oameni simpli si modesti in general, de aceea trec cu vederea aceste greseli.
Altfel sta situatia in cazul personalitatilor numite cetateni de onoare ai orasului.Lista acestora apare pe site-ul primariei mun. Braila, unde Anton DUMITRIU ( un mare logician ) este prezentat cetatean de onoare post-mortem sub numele Anton DUMITRU, aceasta eroare aparent minora nu ar fi trebuit sa apara, mai ales ca acesta este si-a desfasurat o parte din cariera si este nascut in orasul cu salcami...Amin !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
